Lumea actuală ne-a împărțit. Nu că n-ar fi existat diferențe de opinie sau atitudini complicate până acum, dar în prezent abisul între oameni este mult prea pronunțat, cu foarte diferite și virulente opinii. Eu mereu am știut ceva clar: ceea ce cred și consider eu nu este adevărul universal valabil și viziunea mea nu este neapărat cea corectă. Ce gândim se formează în urma unui întreg sistem de informații, de trăiri și trecem prin filtrul personal totul, astfel că nu-i bine ca niciodată să încercăm să impunem, cu statut de certitudine, celor de lângă noi, propriile gânduri. Asta nu prea ai să mai vezi în societatea actuală.
De multe ori mă gândesc la direcția în care se îndreaptă arta noastră. Eu nu o fac niciodată pe lupul moralist și nu încerc să mă încadrez în categorii fără noimă, doar de dragul unui elitism inutil. Sunt un om rațional, care vede lucrurile cu exactitate, cu discernământ și nu încearcă să impună nimănui propriile păreri. Sunt, dacă vreți, un observator din interior. Arta românească, indiferent de domeniu, stă pe marginea prăpastiei. E trist, într-adevăr, și nu cred vreo clipă că linia de plutire e aproape.
Arta spectacolului este un mister pe care doar cei aleși au ocazia să o dăruiască lumii pe deplin. A reuși să ții un public în mână, să-i atragi atenția, să-l cucerești și să-l atragi în universul tău complet, este una dintre marile realizări ale unui artist complex, ales! De mic am fost fascinat de cei care puteau face asta, cel mai elocvent exemplu fiind cel al Corinei Chiriac. Da, da! Vă scriu din nou despre Corina, pentru că e fascinantă! Doamne! Ce recitaluri dădea Corina la Mamaia, la televiziune, ce fenomen, ce frumusețe! Actorie, talent, șarm, voce, muzică înaltă! Dar dincolo de astea, ea știe cum să construiască o poveste, reușind mereu să te atragă lângă ea, trăindu-i și durerea și bucuria, jocul, interpretarea! Iar anii i-au fost prieteni și acum face același lucru, reușind să te poarte în stilul său caracteristic.
Să zugrăvești portretul cuiva, prin ochii tăi, în cuvinte, nu e neapărat cea mai simplă misiune și nici foarte confortabil. Dar eu încerc, de fiecare dată, să trec totul prin filtrul sufletului meu și să vă spun forma pe care eu o simt despre colegii mei și despre oamenii la care țin enorm și pe care-i apreciez pentru ceea ce sunt și ceea ce fac!
Orice bucată din viața noastră este o lecție. Nu știu dacă învățăm ceva din fiecare experiență prin care trecem, dar sunt sigur că acumulăm minuni pe chip și le dăm și altora mai departe.
Îi iubesc pe toți artiștii minunați care și-au dedicat viața cântecului popular și au ținut cu îndârjire la statutul lor, la măreția muzicii și la perpetuarea tradiției. Cred eu că sunt puțini, câțiva din fiecare zonă, și merită apreciați pentru faptul, dincolo de orice, că au rezistat tentației de a pica pe panta succesului cu orice preț, făcând astfel compromisuri inutile.
Marți, 31 august, a fost Ziua Limbii Române. Am stat câteva secunde pe loc, m-am gândit la ce e în jur și m-am întristat dându-mi seama că limba română e în continuare o enigmă care abia așteaptă să fie cunoscută de toți cei care ar trebui să aibă drept căpătâi tainele ei.