O mulțime de lucruri anapoda se petrec printre noi la orice pas și parcă ne dăm seama, din ce în ce mai mult, că nu mai avem certitudini și siguranțe. Pleacă oameni dragi, tragedii devin din ce în ce mai frecvente și ne dăm seama că relativitatea clipelor nu mai este doar un concept, ci o realitate trăită pe propria piele.
Lumea noastră artistică este dominată de o multitudine de imagini şi caractere care au reuşit să străbată timpul şi să devină simboluri. Nu ştiu cum vedeţi voi lucrurile, dar eu cred foarte tare în ideea că arta din ţara noastră e clădită de eroii ei şi de moştenirea lăsată peste timp. Şi e de datoria fiecăruia să o cunoască, să o respecte şi desigur, dacă îi este pe plac, să o şi aprecieze.
Îmi place să zugrăvesc sufletele și poveștile oamenilor care mi-s dragi. Îmi place să spun ce cred eu că e important pe lume și ce simt că trebuie să știe și alții despre acele atitudini care fac din fiecare zi o sărbătoare și care cu siguranță transformă tot ce e în jurul lor într-o continuă bucurie. Nu e greu să ne gândim la cei de lângă noi și e de bun augur să le aplaudăm performanțele. De data aceasta vreau să vă povestesc despre atitudinea unei artiste la care țin enorm. Este vorba despre MARINA VOICA.
Am intrat în primăvară! Nu știu cum se întâmplă la alții, dar la mine, anotimpul acesta vine cu anumite trăiri. Primăvara nu-i doar renașterea naturii, e și o reconfigurare a sufletului nostru. Nu cred că ține de vreme sau de faptul că totul înverzește, ci numai de puterea noastră de a aduna speranțele-n jur și a vedea cu alți ochi tot ce ne înconjoară. Chiar dacă multă lume spune că nu suntem influențați de anotimpuri, eu nu cred asta. Fiecare etapă ne influențează starea de spirit și ne face să vrem, într-un fel sau altul, să ne depășim condiția, să ne bucurăm sau să fim mai nostalgici, atunci când e cazul. Dar luna martie mai are ceva special în ea.
Romanța este genul muzical care unește sufletele și le poartă pe aripile poeziei, punând accentul pe trăire și pe emoție. N-are scopul de a impresiona cu orice preț, ci doar acela de a pune în valoare cuvântul, ca într-o continuă duminică a senzațiilor. Eronat spun unii că e plictisitoare sau că nu e actuală! Dimpotrivă! Este un gen complex, pe care-l simt cei care trăiesc la intensitate maximă. Ne definește ca popor și are o istorie plină de însemnătate, de minuni și de lucruri interesante, care au făcut-o să răzbată peste ani, reușind și azi să intrige și să aibă numeroși admiratori.
Au trecut doi ani de când gândurile mele au prins conturul tiparului și ies la lumină în paginile admirabilei reviste TAIFASURI. Acesta este editorialul cu numărul 100! Mă gândesc că e cumva aniversar și am zis să fac un exercițiu interesant și să vă spun ce mă motivează să scriu. V-am mai spus că eu nu sunt scriitor. V-am spus, de asemenea, și că nu mă cred un star anume. Nu consider că oamenii trebuie să-mi urmeze pașii și vorbele ca literă de lege. În schimb consider că e de datoria mea, ca artist, să vin cu mesaje.
Am iubit mereu, de mic copil, oamenii inteligenți care nu bravează cu ceea ce știu, cunoștințele lor nefiind demonstrative, ci o continuă fascinație pentru cei din jurul lor. Iubesc oamenii care inspiră, atât prin profesie, cât și prin atitudine. Nu sunt foarte mulți, dar cred eu că tocmai raritatea asta îi face speciali.