Main menu

header

Să mergi fără să gâfâi şi fără să-ţi ia foc călcâiele

  Nu există subiect de şuetă, ba chiar de bârfă, mai vârtos decât regimul alimentar. În cura de slăbire există sute de milioane de experţi pe toată suprafaţa Pământului! Şi în România, când e vorba despre ce e bine să pui în farfurie, se bulucesc să-ţi dea sfaturi o vecină de pe scara blocului şi un cumătru din Huşi, pricepuţi în curele de slăbire. Chestiunea e atât de serioasă şi poate avea consecinţe atât de rele, încât e o teribilă imprudenţă să te apuci să urmezi reţetele unor aşa-zişi specialişti, care se laudă că deţin secretul alimentaţiei raţionale şi al modului de a slăbi. Părerea mea, nu este bine să te laşi pe mâna unor consilieri de 3 lei, ci trebuie să urmezi recomandările unor medici specialişti în ale nutriţiei.
  Read more: Să mergi fără să gâfâi şi fără să-ţi ia foc călcâiele

Când se depune rugina în încheieturi

  Nu poate nimeni pe lumea asta să se pituleze pe poteci ocolitoare ale vieţii, încercând să nu se intersecteze cu drumul urmat de reumatisme. Vrem, nu vrem, dăm ochii măcar o dată în viaţă cu câte o durere reumatică, de-ţi vine să vorbeşti deochiat, ca românii, şi să zici cu năduf „că-ţi bagi picioarele în reumatism!“. Uşor de zis, greu de înfăptuit, că de multe ori chiar picioarele te dor, de nu poţi să ţi le bagi, blestemând boala reumatică.
Mare este sacul cu boli reumatice, ajungând la cifra uluitoare de 120. Din păcate, oamenii de ştiinţă din toată lumea n-au reuşit să descopere de ce unii au mai multe dureri reumatice decât alţii şi de ce unii răspund cu dureri în genunchi Read more: Când se depune rugina în încheieturi

Bolnavul de ficat nu trebuie să mănânce răbdări prăjite

  Bolnavul de ficat are înţepenită în cap o idee ce nu mai este de actualitate, dar umblă de nebună prin telefonul fără fir al populaţiei. Bolnavul de ficat a auzit de la o cumătră din Huşi sau de la un vecin de palier că meniul său este restricţionat cu severitate şi că regina prânzurilor şi împărăteasa cinelor la bietul hepatic este brânza de vaci sau, cum e băşcălită, „brânza de veci”. Bietul hepatic nu numai că are insomnii cu gândul la îngrozitoarele „transaminaze”, dar, colac peste pupăză, nu se poate gândi cu plăcere la niscaiva alimente gustoase, ci numai la brânza aia de vaci, pe care o mestecă de parcă ar fi tencuială. Eroare!
Read more: Bolnavul de ficat nu trebuie să mănânce răbdări prăjite

Ridicarea în două picioare a adus şi necazuri

  Istoria omenirii a aplaudat până la înroşirea palmelor atunci când lumea asta colosală a făcut un pas uriaş pe drumul dezvoltării, adică atunci când omul s-a ridicat în două picioare, devenind cea mai evoluată vieţuitoare. Se pare că aia a fost treapa decisivă în istoria planetei Pământ, când omul s-a lepădat de regnul animal, a renunţat la poziţia în patru labe şi s-a înălţat ca un biped. Se pare că atunci omul a început să judece divers şi decisiv cu creierul, să aibă conştiinţă şi comunicare prin vorbe, precum şi alte perfecţionări de structură şi reacţie.
  Pare ciudat, dar toate aceste excelenţe apărute, care l-au suit pe tronul de împărat al planetei, au pornit pur şi simplu de la ridicarea lui în două picioare.  Însă, iată că ştiinţa opinează că acest salt în evoluţie nu s-a desăvârşit, că încă fiinţa umană plăteşte uneori greu şi chinuitor decont pentru săltarea în două picioare. Iată un exemplu: în mod destul de Read more: Ridicarea în două picioare a adus şi necazuri

Conjunctivita, bat-o vina!

  Uneori se bramburesc lucrurile într-atât, încât în rândul poporului se face un adevărat ghiveci din situaţiile importante şi cele derizorii, amestecând într-o ciulama stările de urgenţă cu acelea care nu necesită mare grabă. În rândul populaţiei, mai ales în domeniul sănătăţii, se învârt tot felul de confuzii. Din necunoaşterea unei stări, unii nu se duc imediat la doctor atunci când situaţia chiar o cere, iar alţii îi plictisesc pe medici, venind alarmaţi în goană că le curge nasul, că îi supără genunchiul la schimbarea vremii şi alte nimicuri.
  Şi în materie de ochi se produc interpretări eronate. Lumea trebuie să ştie că un ochi roşu nu înseamnă o mare urgenţă. Se pune problema intervenţiei şi consultului imediat atunci când ochiul este roşu şi dureros. Ochiul roşu poate proveni şi de la conjunctivite. Profesor doctor Monica Pop lămureşte şi acest capitol atât de des întâlnit al conjunctivitelor. Iată însă înainte de toate o precizare de mare importanţă: în oftalmologie, tratamentele nu sunt pe termen lung. În mod normal, acestea trebuie să se întindă doar pe maximum zece zile. În altă situaţie însă, terapia se întinde pe ani întregi, tratamentul fiind de fapt permanent. Acest lucru se întâmplă în glaucom. Dar să ne întoarcem la conjunctivite.
Read more: Conjunctivita, bat-o vina!

„Vai de şalele mele!“

  M-a sunat la telefon o voce de bărbat puternică: „Nea Florine, ajută-mă! M-am aplecat sub robinetul de la baie să mă spăl pe gât şi pe spate şi îndreaptă-te după aia dacă mai poţi! Am rămas aplecat în unghi drept, mă doare mijlocul de îmi sar ochii şi nici nu pot să merg pe stradă de ruşine.“ Bietul bărbat a păţit ca mulţi alţii, fac o mişcare niţel mai curajoasă şi rămân încovoiaţi ca mânerul de la umbrelă. Mai amintim că lombosciatica îi trăsneşte pe mulţi aşa, din senin. Urma un meci important al naţionalei de fotbal, şi portarul tricolorilor, Lung, s-a trezit dimineaţa, cu două zile înainte de meci, cu spatele îndoit şi cu dureri teribile în şale. Ce să mai plonjeze, ce să facă salturi acrobatice după minge, când el abia putea să umble prin cameră! Până la urmă a avut noroc şi, în trei zile, „colţii“ cu care-l înşfăcase durerea de mijloc s-au retras. Aceeaşi păţanie a avut-o şi un actor foarte la modă, care, în ajunul unei premiere, a fost lovit de o criză de spate, încât medicii, cu eforturi disperate, abia l-au adus în stare de mers, ca să nu se compromită premiera. Dar Read more: „Vai de şalele mele!“

Aoleu, mânca-ţi-aş ochişorii!

  Zic nostim unii oameni, mai de la mahala, o vorbire, pasămite doldora de iubire: „Aoleu, mânca-ţi-aş ochişorii tăi!“. Şi asta aduce în discuţie cât de preţioşi sunt ochii, că nu degeaba metaforizează românul, cel născut poet: „Scump ca lumina ochilor“. Din păcate, nu numai cei care ne plac zic „mânca-ţi-aş ochii tăi”, ci şi bolile par să spună la fel. În materie de ochi, există o sumedenie de afecţiuni: unele mai ale naibii, altele mai blânde, altele care nici nu mai sunt declarate a fi boli, cum este presbiopia - acea slăbire a vederii de aproape după vârsta de 40 de ani. Când un om se prezintă la otfalmolog cu un necaz la ochi, invariabil pune întrebarea: „Îmi revine vederea?“. Răspunsul e uneori pozitiv, alteori, din păcate, negativ.
Read more: Aoleu, mânca-ţi-aş ochişorii!