Editoriale

Seara când am râs cu lacrimi

624 34 1 …Fulminant început de primăvară la Teatrul de Comedie! Într-o lună și… patru zile, trei premiere pe care le-ați revedea cu drag. Frumoasa nebunie a început la 3 martie, cu „Kimberly”, spectacol realizat la mare meserie de regizoarea Andreea Vulpe, după piesa americană a lui David Lindsay-Abaire, în scenografia superbă a Cristinei Milea și cu un fabulos recital al celor două doamne ale teatrului românesc actual, Virginia Mirea și Mihaela Teleoacă… Peste trei săptămâni, la 24 martie, o piesă engleză („Reguli de viață”, de Sam Holcroft), într-un spectacol al eșalonului tânăr al „Comediei”, de la regizoarea Ioana Petre la „careul” talentatului nou val (Andreea Vasile, Smaranda Caragea, Ionuț Grama, Cătălin Babliuc), secondați de veșnic tinerii și încântătorii Manuela Ciucur (admirabilă în rolul mamei Edith) și Puiu Dănilă, spumos în minirolul de nici două minute al tatălui venit la seara de Crăciun, din spital, într-un scaun cu rotile.

Read more: Seara când am râs cu lacrimi

Regizori români total străini de Dramaturgia autohtonă!

...Doar câteva fapte petrecute în ultimele luni, care vorbesc mai bine decât o mie de cuvinte despre tratamentul dramaturgilor români contemporani în propria țară...

Cetatea Dramaturgilor Români renaşte spectaculos

...În ultimele decenii, mai mult ca oricând, autorii dramatici autohtoni fie n-au fost citiți de regizori și de directori de teatre, fie au fost marginalizați. Din fericire, o rază de speranță în briza Dunării, unde, 5 ani, 7 luni și 22 de zile (2010-2016), a ființat cu succes o Cetate a Dramaturgiei Românești, la Teatrul „Tudor Vianu” Giurgiu montându-se numai texte autohtone, 40! Ultimul fiind unica piesă de teatru a eminentului filosof Ioan Petru Culianu („Oreste Regele Sunetelor”), cu o formidabilă Felicia Filip într-un dublu rol, nu muzical, ci dramatic. La 29 februarie, anul trecut, Cetatea Dramaturgiei Autohtone de la Dunăre și-a închis porțile, și zările nu păreau senine.

Surprinzătorul clovn de „Luni“ seara!

...Vestea am prins-o din zbor vara trecută, lecturând pe internet ultimele știri ale zilei care începea. Era 10 iulie, și „lumea-ntreagă” (vorba lui Shakespeare) era în febra finalei Europeanului de fotbal din Franța. Și totuși, în aceeași zi, Thalia și-a văzut de drumul ei, în Stagiunea estivală a Teatrului TV apărând un nume de ecou în lumea culturală: „Opiniile unui clovn”, celebrul roman (din ’63) al germanului Heinrich Boll, laureatul Nobelului pentru Literatură în ’72...

Actorie de Antologie la „Comedie“!

...De multă vreme n-am mai întâlnit un spectacol în măsură să mă farmece, sub alchimia sufletului realizată de Măria Sa Creatorul de Frumos, în cazul de față Actori, Regizor, Scenograf, într-un încântător triptic, arpegiu la un text rar. S-a petrecut la ultima premieră a Teatrului de Comedie (condus cu atâta succes de apreciatul actor George Mihăiță), și anume „Kimberly”. Un text american, scris de David Lindsay-Abaire în 2000, încărcat de premii. O piesă dură, între adevărul spus direct, ca o tăietură de cristal, de dramaturgul american, umorul pe alocuri negru și limbajul uneori vulgar creionând impecabil atmosfera dintr-o familie de yankei măcinată de vicii și de probleme sociale. O piesă complex, tradusă exact cum trebuia pentru o montare de zile mari, traducătorul și regizorul fiind, din fericire, aceeași remarcabilă Andreea Vulpe.

Ce „Fluturi“ de excepţie la Teatrul Excelsior!

...Noul an teatral a început cu două-trei spectacole de excepție. Unul, realmente de colecție, la Teatrul Excelsior (director: Adrian Găzdaru), cu o piesă celebră, „Fluturii sunt liberi”, scrisă, în 1969, de newyorkezul Leonard Gershe (1922-2002). Textul a făcut furori pe Broadway, unde s-a jucat de peste o mie de ori, a fost ecranizat în ’72, film cu Goldie Hawn și Edward Albert, a apărut în multe teatre din România, premiera pe țară fiind, în februarie ’78, la Oradea, în regia lui Otto Szombati Gille, cu Nicolae Barosan și Ileana Iurciuc, apoi în repertoriile de la „Cassandra” (spectacol preluat de Teatrul Mic în 2005), Petroșani, Brașov, Naționalele din Târgu-Mureș, Iași și Sibiu. Incredibila poveste de dragoste dintre un tânăr orb, de 20 de ani, Don - care preferă să trăiască pe cont propriu, mutându-se, în pofida atâtor impedimente, de unul singur ca să se maturizeze -, și zburdalnica Jill - divorțată, după şase zile de căsătorie, la 19 ani, cea care visează să devină actriță, deocamdată vecina de dincolo de o ușă încuiată de proprietar -, story-ul cu Don cel responsabil și Jill pentru care, aparent, „Viața e o joacă” tot cucerește generații de adolescenți și părinți.

Frumoasele surprize de la „Nottara“!

…Final de februarie 2017. „Nottara”, Teatrul de pe Bulevard, surprinde cu alte două frumoase surprize. Două premiere, pline de semnificații. Prima, „Iubire la oameni”, text scris de tânărul (32 de ani) belarus Dimitri Bogoslavski, în traducerea Ralucăi Rădulescu și regia rusoaicei Evghenia Berkovici. O piesă tulburătoare, despre aspirația către adevărul dur al vieții, cam același indiferent de punctele cardinale. Un spectacol rezultat al Experimentului teatral inedit organizat, în vara anului trecut, de Teatrul Nottara, Laboratorul de Teatru DENS inițiat de reputatul regizor rus Oleg Loevski. Trei echipe de actori au lucrat la foc continuu o săptămână la montarea a trei texte contemporane, cu trei regizori străini. „Iubirea la oameni” fiind unul dintre ele. Cu un evantai de actori minunați, care au făcut clar distincția față de spectacolul cu aceeași piesă montată (în afara Atelierului), toamna trecută, de Vlad Massaci, la Arad: Ion Grosu, Sorin Cociș, Ada Navrot, Dani Popescu, Anca Bejenaru, Ada Caropol, Sorina Ștefănescu, Carmen Lopăzan, Carmen Florescu și un surprinzător Vlad Trifaș, totodată și semnatarul unei muzici adecvate.