Editoriale

„Gaiţe“ de ecou la Teatrul „Ioan Slavici“ din Arad!

…Nu cred că există teatru din România ce nu a jucat sau nu și-a propus în repertoriu piesa „Gaițele” de Alexandru Kirițescu (1888-1961). Apărută, mai întâi, sub titlul „Cuibul de viespi”, în 1930, la Teatrul „Regina Maria”, ea va fi pe afiș „Gaițele” în 1933, la premiera de la Naționalul bucureștean. O satiră de societate ce ascunde o farsă morbidă, comedie de mediu și de limbaj, dar, mai ales, o critică debordantă a autorului ireconciliabil cu lumea burgheză, un text primit cu răceală, pus la zid de cronica vremii. Să cutezi să montezi, în 2015, „Gaițele” este o provocare. Care, din fericire, Teatrului „Ioan Slavici” din Arad i-a reușit din plin. Meritul este, în primul rând, al experimentatului regizor Laurian Oniga, care a găsit cheia potrivită pentru acest spectacol în zilele noastre. Regizorul a punctat cu un veritabil „as” în start, când în difuzoarele sălii de teatru s-a auzit o voce interioară, în fond cea a lui Alexandru Kirițescu, explicând în două cuvinte de ce a scris piesa, cu înburgheziții care nu mai au suflete. Ei aveau să-l conteste pe autor în seara premierei, pentru că s-au recunoscut pe scenă. Prin această super-„uvertură”, Laurian Oniga a readus în mintea oamenilor de teatru istoria suferințelor autorului, care și-a văzut piesa, după premieră, minimalizată, considerată a nu stârni râsul decât prin mahalagismul dintr-o familie de bogătași. Ba, „Gaițele” a fost privită, în 1956, drept o catastrofă proletcultistă, căci dramaturgul demasca tăios o lume pe care majoritatea poporului român o ura la vremea aceea. Mâhnit de tratamentul piesei și al lui, Alexandru Kirițescu va pleca doi ani în Italia, unde va scrie „Borgia”, ca și necunoscută marelui public.