…Este titlul unei cărți absolut fabuloase. Veritabilă numismatică teatrală și simfonie a efigiilor nobile. Poezie și tratat de fenomenologie shakespeariană. Mărturisiri și arpegii de creatori veniți din Rai. Cartea aceasta trebuie să fie cărămida oricărei biblioteci a tuturor care petrec și suferă în Templul lui Shakespeare.
Read more: „Lecţia de Shakespeare“!…Un oraș cu vreo sută de mii de locuitori. Situat pe cunoscuta Paralelă 45, împreună cu Venezia, Bordeaux, New York și alte așezări. Doar că orașul acesta, din umbra Munților Cozia, cu Oltul trecând printre blocuri, Râmnicu Vâlcea, desigur, are și un Concurs Național de Dramaturgie numit „Goana după fluturi”. Este titlul unicei piese montate, la teatru radiofonic, a lui Bogdan Amaru (pseudonimul lui Alexandru Pârâianu), „talent literar ca o lamă de oțel”, cum l-a caracterizat ilustrul critic Eugen Lovinescu. Din păcate, a plecat prematur la îngeri, răpus de tuberculoză la nici 29 de ani. Bogdan Amaru (1907-1936), băiat de preot, a scris piese, schițe, nuvele („Marița”), romane („Amor vagabond”), dar n-a rămas decât „Goana după fluturi”, restul năruindu-se în casa fratelui său distrusă de bombardament. În memoria nefericitului, însă valorosului Bogdan Amaru, un dramaturg contemporan de elită, Doru Moțoc, și un adevărat manager cultural, Elena Stoica (directoarea Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Vâlcea), sprijiniți de Consiliul Județean Vâlcea, au lansat și au susținut cu devotament, ba chiar cu sacrificiu, o idee nobilă: Festivalul Național de Dramaturgie „Goana după fluturi”!
Read more: „Goana după fluturi“ din oraşul de pe Paralela 45... Dramaturgia autohtonă traversează una dintre cele mai grele perioade. Ignorată, dacă nu chiar umilită, ea supraviețuiește prin excepții (TNB, Odeon, TNTimișoara, Teatrul „Tudor Vianu” Giurgiu - care a montat numai piese românești în ultimii aproape cinci ani!). Dramaturgia română contemporană este desființată fără a fi citită, regizori (mai ales!), actori și directori de teatre fac alergie când aud de autori „de-ai noștri”, iar câștigătorii Concursurilor naționale de texte dramatice rar își văd montate piesele. Dar e inflație de texte autohtone semnate de... actori și de regizori, reflexul unui fel de „stat în stat”, în care dramaturgii nu mai contează. De parcă ar exista teatru fără dramaturgie!
Read more: Caragiale, Alecsandri, Vianu, Camil Petrescu, Sadoveanu - umiliţi de Parlament!…Eveniment teatral în orașul lui Bacovia. Gala Star, ineditul festival, unicat în România, one man și one woman show, a ajuns la o ediție jubiliară. Gala Star X (24-28 aprilie 2015) s-a impus prin același entuziasm creator, în pofida crizei financiare, și printr-un frumos evantai de manifestări și prezențe. În a X-a ediție, concursul de interpretare, cu opt concurenți, toți din România. Nume grele în recitalurile extraordinare (Marcel Iureș - cu „Absolut”, Marius Manole - „Însemnările unui nebun”, Radu Gheorghe - „One Mon Shaw”), mult aplaudate de un public avid de frumos. A existat și un buchet de recitaluri ale teatrului-gazdă, dintre care s-au detașat minunata, tulburătoarea actriță Eliza Noemi Judeu, în „Alcoforado’s Sound” (după „Scrisorile portugheze”), și Daniela Vrânceanu, în „Amalia respiră adânc”, de Alina Nelega, ambele în regia pasionatei Firuța Apetrei. Cât despre „recitalurile extraordinare”, nu cred că ele pot însuma și tineri aflați la porțile Thaliei!... Printre cei care au impresionat în mod deosebit s-au numărat japoneza Yumiko Tsuji, care a recitat, în niponă, poezii de Matei Vișniec, Matei Chioariu, impunător prin forța scenică și de improvizație în monologul „Seeking Wild”, Isabela Neamțu, cu vervă și vitalitate în „Laughing Wild” (ambele în regia valorosului Horia Suru), ca și prospețimea lui Ingrid Robu, într-un spectacol totuși prea lung („Fetița soldat” de Mihaela Michailov). Cum s-a bucurat de interes și un recital extraordinar în premieră, „Sublocotenentul Gusti”, după Arthur Schnitzler, în interpretarea și regia lui Alexandru Bogdan.
Read more: Anca Sigartău, stea la Gala Star!…18 aprilie 2015 înseamnă o zi de Istorie în letopisețul teatrului românesc. În această zi, Naționalul bucureștean și-a primit spectatorii într-un veritabil Paradis, așa cum este noua, moderna, fascinanta Sală Mare (980 de locuri). Este mai mult decât o sală de teatru, este Templul Thaliei ultramodern. Când am pășit în el, am plâns de Frumos.
Read more: Capodopera lui Ion Caramitru...Titlul exact al ultimei premiere de la Teatrul Foarte Mic este „Vania și Sonia și Mașa și Spike”. Nu-i piesa vreunui dramaturg rus, cum ar părea, ci a americanului Christopher Durang (născut în ianuarie 1946, peste drum de New York, în statul New Jersey). Totodată, actor și cinefil, primind, chiar, Premiul Tony pentru cea mai bună carte („Istoria filmului american”), dar și un „Tony”, în 2013, pentru cel mai bun text dramatic (piesa amintită mai sus). Premiera de la Teatrul Foarte Mic nu a însemnat însă debutul în România al dramaturgului american. O piesă („LSD Theater Show” s-a montat la Godot, în regia lui Horia Suru), iar la alt teatru independent (Thepsis) „Măicuța Maria Ingratius vă explică totul”, piesă premiată, după care s-a făcut și un film.
Read more: Vania şi Sonia şi Maşa şi Spike şi... Horia!...Ultima premieră de la Teatrul de Comedie a șocat din multe puncte de vedere. Mai întâi, piesa, „În plină glorie” („Glorious”), scrisă, în 2005, de englezul Peter Quilter (tradusă excelent pentru „Comedie” de dramaturgul Dan Mihu). Un text despre viața unei soprane americane (Florence Foster Jenkins) celebră prin lipsa vocii, care s-a jucat în 20 de țări, cu un succes nebun. În pofida antitalentului, Jenkins va demonstra ce înseamnă nebunia de a visa, prin Concertul de la celebra Carnegie Hall, din New York, în 25 octombrie ’44, cu o lună înainte să moară.
Read more: Încântătoarea soprană Felicia Filip, star la „Comedie“!