Editoriale

Misterioasa întâlnire cu NETA

...Puțini știu cine-i NETA. Un nume din patru inițiale - New European Theatre Action, ce reprezintă la ora actuală, după un deceniu de la înființare, un ecou tot mai profund în lumea teatrului european (și nu numai!). Ctitorită în 2005, având ca membru fondator și Teatrul Național „I.L. Caragiale” din București, rețeaua cu 67 de teatre naționale, festivaluri și companii din 19 țări forează un univers pe cât de ciudat, pe atât de interesant: lumea tumultoasă din sud-estul Europei. O lume misterioasă, insuficient cunoscută în Europa de Vest și peste Ocean, însă remarcabil tratată artistic. Balcanii și Estul Europei - atelierul de creație al rețelei NETA - oferă forme atipice de abordare a artei scenice, cu o dramaturgie vibrantă, pe alocuri dură, neocolind politicul, care explorează profund, fără compromisuri, craterul prezentului, în care fierb tenebre ale războiului, strigăte de ajutor în tumult de violență socială și nelibertate, în galopanta animalizare a Mărieri Sale Omul.

Final de august „sub nori“ europeni!

...Abia s-a încheiat Festivalul Theaterstock, un fel de Woodstock de Bacău sau, de ce nu, Bacăustock, o super-Sărbătoare a artei spectacolelor care a ținut 16 zile! Lumea teatrului românesc nu și-a luat, însă, vacanță. La București, sâmbăta aceasta, trubadurii Thaliei sunt chemați la un Festival de zile mari - „Undercloud”, cu afiș realizat după tabloul „Primăvara, 2015” al apreciatului pictor Ștefan Câlția. Între 22 şi 31 august va fi prezentă, în spațiile de joc de la Muzeul Țăranului Român, crema cea vestită a teatrelor independente, tot mai multe și mai interesante. Și nu doar din România! Căci această a VIII-a ediție a „Undercloud”-ului (Festival Internațional de teatru independent de orice!) se desfășoară sub sigla Programului european EFFE 2015-2016, patru litere care înseamnă Europe for Festivals. Festivals for Europe. Ctitorul și președintele Festivalului de la București, regizorul Chris Simion, flancat în selecția spectacolelor de teatrologii Irina Ionescu și Dan-Marius Zarafescu, anunță zece zile redutabile pentru teatrul independent și spectatorii români.

Şase personaje în căutarea unei înmormântări!

...Nicio legătură cu acea capodoperă a teatrului universal, „Șase personaje în căutarea unui autor” de Luigi Pirandello. În cazul de față, autorul (franțuzoaica Yasmina Reza) este tot mai cunoscut și în România, jucându-i-se din plin, în mai multe variante (nu toate notabile!), piesele „Arta” (cu trei personaje; frumos spectacol regizat de Cristi Juncu la „Bulandra”) și „Zeul măcelului” (cu patru interpreți). Mă voi referi la cel mai bun text dramatic al scriitoarei franceze, „Conversații după înmormântare”, montat la Teatrul Bulandra într-un excelent spectacol (după ce, prin anul 2000, șoca pe scena „Hanului cu tei” din Capitală). De la decor (Octavian Neculai) la muzica originală, stranie (Adrian Enescu), de la cei șase interpreți de elită la regia de zile mari a „copilului teribil” al anilor ’80, Alexandru Darie. Fără a nega textul, ciudat, grav, cinic, considerat comedie postdramatică, bazată pe grotescul situațiilor și al personajelor, care nu-i departe, zic, nici de comedia neagră, bătând spre teatrul absurdului.

Bacăul, sub frumoasa nebunie „Theaterstock“

…Cine a poposit în acest început de august în orașul lui Bacovia, pe malul Bistriței atât de liniștite, a avut câteva clipe senzația că a greșit destinația! Pentru că Bacăul acestor zile are aerul unei capitale culturale, sub marea și frumoasa nebunie a minunatei actrițe Anca Sigartău de a face în orașul unde este directoarea Teatrului Bacovia (din aprilie, acest an!) un Festival cum n-a mai fost în România! Un Festival amintind prin titlu de acel Eveniment mondial al muzicii, Woodstock-ul american, pornit nu prea departe de New York, în august ’69, cu 50.000 de spectatori, ca să ajungă rapid la jumătate de milion de fericiți participanți la Sărbătoare.

„Să ucizi o pasăre cântătoare“...

...Este titlul unui celebru roman american, din anii ’60, scris de Harper Lee, onorat de premii, o superecranizare cu Gregory Peck, de dramatizări, eu neuitând minunatul spectacol de teatru radiofonic, cu regretații Ștefan Iordache și Ștefan Mihăilescu-Brăila. Nu mă voi referi la această capodoperă, dar nu pot să trec de metafora ei. „Pasărea cântătoare”, în cazul de față, este dramaturgia română în general și cea juvenilă în special. Pentru că, din fericire pentru acest popor, există „copii-minune” și în scris. Important este să-i descopere cineva și să nu-i abandoneze, dimpotrivă, să le cultive talentul, visul de zbor-nalt...

Tineri şi neliniştiţi

...În ultima lună, am auzit doi cronicari dramatici afirmând cu îngrijorare: „Ce ne facem, că nu vin din urmă nici actori și nici regizori?!”. Despre dramaturgi nu mai putea fi vorba, ei nu... există, doar au decis destui critici nedocumentați!?! Cu riscul de a fi nepoliticos și riscând vreo cronică în care să fiu desființat ca dramaturg, susțin că avem și un „nou val” (încă unul!) de actori și regizori de valoare.

Viaţa ca un Festival

...S-a tras cortina peste o stagiune, practic, cea de primăvară, dar au început pregătirile pentru a doua jumătate a anului. Pe scenele teatrelor noastre, atât de sărace financiar (lăsăm excepțiile!), o magică forță morală declanșează fenomene de ecou, evenimente memorabile.