Main menu

header

O Siameză cu păr lung: Balineza

Prima atestare documentară a acestei rase este foarte recentă, din secolul al XX-lea

   Deşi poate fi uşor confundată cu pisica Siameză, Balineza este o rasă aparte, cu părul ceva mai lung. Este potrivită pentru viaţa în apartament şi îi place să se afle mereu în compania stăpânilor. Pisica din rasa Balineză este foarte sociabilă, afectuoasă şi comunicativă. Îşi iubeşte stăpânii şi face orice ca să fie băgată în seamă, aproape că va sta şi în capul lor, numai pentru a obţine câteva mângâieri.

Mâţa cu ochi albaştri

   Iniţial, aceste pisici au fost cunoscute drept Siameze cu părul lung, deoarece, practic, această rasă este tot Siameză, dar cu o genă modificată, pentru părul lung. Prima atestare documentară datează din secolul al XX-lea, iar denumirea sa vine de la eleganţii dansatori din templele Orientului Îndepărtat cu care această zveltă pisică se aseamănă. În Europa, această rasă a fost recunoscută abia în 1986.
Balineza este o pisică frumoasă, cu părul semilung şi cu o blană lungă şi mătăsoasă. Capul ei este puţin alungit, botul micuţ, gâtul lung şi ochii albaştri. Corpul este zvelt, graţios şi se termină cu o coadă lungă, ascuţită. Blana poate avea patru culori de bază: ciocolatiu, cafeniu, gri-albastru şi gri-rose. Acestea sunt dispuse la fel ca la Siameză - urechile, picioarele şi coada sunt de culoare închisă, iar restul corpului este mai deschis la culoare. Petele albe nu trebuie să fie prezente.

Read more: O Siameză cu păr lung: Balineza

Nurca, de la haină de blană la animal de companie

   Nurca este un animal sălbatic, mamifer, carnivor şi semiacvatic, deosebit de frumos şi inteligent, dar care, din păcate, a început să fie crescut în captivitate, în ferme, pentru blana sa deosebită. Poate fi şi animal de companie, şi încă unul foarte simpatic, însă trebuie să i se asigure toate condiţiile necesare.

Uşor adaptabilă

   Nurca aparţine familiei Mustelidae şi în prezent există două subspecii: cea europeană (Mustela lutreola) şi cea americană (Mustela vison). Este un animal ce se poate adapta foarte rapid şi uşor condiţiilor din captivitate.

În libertate trăieşte în special în nordul Europei şi în America, o parte din Asia, Caucaz şi vestul Siberiei, iar la noi nurca poate fi întâlnită în preajma bălţilor şi pârâurilor, în toate zonele de relief.

Read more: Nurca, de la haină de blană la animal de companie

Werro cel cu ochii umezi

   A trecut de vremea adolescenţei. Să zicem că a devenit mai înţelept cu scurgerea timpului, dar mintea tot îi zboară la nebunii. Are aproape 8 ani şi e un răsfăţat, chiar şi el ştie acest lucru, dar asta e viaţa lui. Totuşi, nu s-a lăsat mângâiat până acum decât de mâinile fetiţei lui dragi, nepoţica familiei, Emilia. Pe ea nu o poate refuza, pe ea o răsfaţă el, prea grijuliul Werro. Pentru ea păzeşte el curtea. În nopţile de toamnă, cu ploi pătrunzătoare, fetiţa se uita de după perdele să vadă dacă lui îi este bine, la fel şi iarna, când sunt viforniţele acelea năprasnice. Aşa că el recompensează cum crede de cuviinţă dragostea fetiţei, cuvintele sale calde, atenţia pe care i-o acordă mereu.

   A primit când era mai zvăpăiat şi tânăr câteva bătăi de la stăpânul lui, dar ştia că greşise, aşa că a tăcut mâlc, nu s-a revoltat. Doar a plâns, la fel ca oamenii, cu lacrimi fierbinţi. Se îndrăgostise însă de mogâldeaţa care venea spre el când era pui, erau de-o seamă după ani. La el anii se numără altfel, aşa îi spusese dulăul cu care vorbise printre uluci acum ceva vreme. O văzuse copil, s-au jucat împreună, s-au alergat, ea îl stropea vara când era cald, iar la picioarele ei s-a culcat de atâtea ori, supus. Din dragoste…

  Acum, ea este la şcoală, iar el e mai trist ca oricând. Dar când aude ceva şoapte pe drum, Werro ciuleşte urechile. Desluşeşte clar vocea Emiliei. Este ea. Vine de la şcoală, iar bucuria îi inundă sufletul. S-a terminat, vine vacanţa cea mare, iar Emilia, draga lui fetiţă, va sta cu el şi vor face florile din grădina bunicii roşii de invidie.

Elena Popa

Ce semnifică mişcările cozii la feline

  Aveţi o pisicuţă şi vreţi să comunicaţi cu ea mai uşor? Puteţi afla ce intenţii are sau cum se simte după mişcările cozii!  Pisicile îşi folosesc coada atât pentru a-şi transmite emoţiile, cât şi pentru echilibru. Iată câteva dintre unduirile foarte des întâlnite şi semnificaţiile lor.

Read more: Ce semnifică mişcările cozii la feline

Anemia pisicii şi cauza infecţioasă a acesteia

   Printre bolile transmise de paraziţii externi (purici, căpuşe etc.), ce s-au înmulţit foarte mult în această perioadă, se numără şi anemia. De asemenea, această afecţiune poate avea şi alte cauze, printre care lipsa unor vitamine şi minerale. Pentru a afla cum trebuie să vă protejaţi pisica, am stat de vorbă cu doctor Lescai Constantin Daniel, şef de clinică la Spitalul Veterinar Ilioara din Capitală.  Anemia reprezină scăderea numărului de celule roşii ale sângelui sau, în cazul în care numărul acestora este relativ normal, funcţiile specifice nu sunt îndeplinite. În afara cauzelor amintite mai sus, această afecţiune mai poate fi produsă şi de boli genetice sau ale măduvei hematogene şi ale sângelui.

Read more: Anemia pisicii şi cauza infecţioasă a acesteia

Calendarul expoziţiilor canine (iunie-iulie 2008)

Dacă aveţi un câine de rasă, cu pedigree, înscris eventual într-un club, îl puteţi duce la una dintre expoziţiile canine ce se vor desfăşura în această perioadă.

21.06. - Bucureşti - Examen Lucru - Clubul Naţional Ciobănesc German;

21.06. - Cluj-Napoca - Expo Club Klausenburgsieger - Rottweiler Club România;

28.06. - Ploieşti - CAC - Asociaţia Chinologică Semper Fidelis;

29.06. - Sibiu - Expo Club - Clubul de Terrieri de Tip Bull din România;

19.07. - Constanţa - CAC - Asociaţia Chinologică Hobby Constanţa;

20.07. - Constanţa - CACIB - Asociaţia Chinologică Hobby Constanţa. Mai multe detalii puteţi primi de la Asociaţia Chinologică Română, telefon 021.314.37.63.

Daniela Purgaru

Pescăruşii japonezi

Dacă iubiţi papagalii şi păsărelele de apartament, puteţi opta pentru o specie mai puţin obişnuită la noi, pescăruşii japonezi. Aceştia au început să fie crescuţi în casele din China şi apoi în Japonia acum 250 de ani. Pescăruşii japonezi (Lonchura striata var. domestica) sunt rezultaţi din încrucişări la baza cărora au stat ca material de reproducere exemplare din specia Lonchura striata L. şi alte rase. Aceste încrucişări s-au făcut cu foarte mult timp în urmă, în China, apoi exemplare de pescăruşi domestici au ajuns şi în Japonia acum un sfert de secol.

Read more: Pescăruşii japonezi

Jimmy, poneiul din Izvorani

Pe micuţul ponei din imagine l-am întâlnit într-una dintre vizitele mele la Izvorani. Stătea cuminte pe marginea drumului şi păştea. M-am dat jos din maşină şi m-am aşezat lângă el. Mă privea cu ochi blânzi şi liniştiţi şi am început să „conversăm”. Ochii lui îmi spuneau o mie de poveşti: el este poneiul ce se află veşnic pe şosea şi ştie tot.

Read more: Jimmy, poneiul din Izvorani

Casa cu două mâţe, zonă de război?

V-aţi gândit să vă mai luaţi o pisicuţă şi nu ştiţi cum va reacţiona cealaltă la vederea nou venitului? Iată ce trucuri puteţi folosi pentru a le împrieteni repede şi eficient. Se ştie că pisicile sunt animale teritoriale şi nu le place când vine cineva nou în spaţiul lor. De aceea s-ar putea să manifeste anumite reacţii negative atunci când aduceţi în casă o nouă pisicuţă. Pentru a nu ieşi „scântei” trebuie să aplicaţi câteva metode care vă pot fi de ajutor:

Luaţi un pui
- Nu luaţi o pisică adultă decât dacă sunteţi siguri că cele două animale se vor plăcea. Un pisoi mic este mult mai uşor de introdus într-o casă unde mai există o felină; - Pregătiţi din timp un culcuş pentru nou venit, într-un loc ferit, în baie sau într-o încăpere mică. Puneţi alături un castron pentru mâncare, unul pentru apă, două-trei jucării şi o tăviţă cu nisip.
Read more: Casa cu două mâţe, zonă de război?

Foxterierul sârmos, micuţul încăpătânat

    Aşa cum spune şi numele său, acest câine reprezintă, cu mândrie, grupa terierilor. Datorită abilităţilor sale de scotocitor, a fost utilizat intens pentru vânătoarea de vulpi şi de iepuri, iar astăzi este un apreciat animal de companie şi agrement. Rasa Foxterier sârmos s-a născut din încrucişarea, de-a lungul timpului, dintre Old English Terrier, Black And Tan Terrier, Bull Terrier, Greyhound şi Beagle. Aceştia erau folosiţi în vânătoarea de vulpi şi de iepuri, pentru a le localiza. Odată găsite animalele sălbatice, terierii lătrau şi scotoceau după ele, semnalând stăpânului locaţia lor.

Mereu energic
     Acest câine este mic de statură, dar foarte energic, neobosit. Are capul aproape mereu sus, este atent la tot ce mişcă, urechile fiindu-i ridicate până la jumătate, iar blana este ţepoasă. Coada se taie la pui, conform standardului. La maturitate, un terier sârmos poate ajunge la 39 cm şi şapte kilograme, iar masculii se deosebesc de femele prin înălţime şi prin robusteţe. Standardele pentru terierii sârmoşi au fost trasate în 1876.
Read more: Foxterierul sârmos, micuţul încăpătânat

Jigodia sau maladia Carré

    Aveţi un căţel nevaccinat şi vă este teamă să nu se îmbolnăvească de o boală contagioasă? Unul dintre pericolele ce îl pândesc în acest caz este jigodia sau maladia Carré. Pentru a afla cum se manifestă aceasta şi cum trebuie să vă protejaţi animalul, am stat de vorbă cu domnul Lescai Constantin Daniel, şef de clinică la Spitalul Veterinar Ilioara din Capitală. Jigodia sau maladia Carré este o afecţiune virală extrem de contagioasă, greu de tratat şi de cele mai multe ori fatală câinelui. „Aceasta este întâlnită şi la dihor, vulpe, urs şi, în mod interesant, poate să determine şi o reacţie imunitară (nicidecum boală) în cazul omului, fiind vorba despre un virus înrudit cu cel ce provoacă rujeola”, ne-a spus medicul veterinar.

Febra, primul semn de îngrijorare
     Această maladie îi vizează pe câinii ce nu au fost vaccinaţi, indiferent de vârsta lor, şi se transmite extrem de uşor, chiar pe calea aerului. „Este o afecţiune ce se manifestă mai ales la nivel respirator, nervos central şi digestiv, exprimându-se prin episoade recidivante de febră moderat-severă (40-40,5 grade), secreţie purulentă la nivel ocular, nazal, deshidratare şi crăparea pernuţelor, pneumonie, bronşită severă, dificultăţi la deplasare, paralizii, tremurături musculare permanente, orbire, slăbire, diaree, vomă, dar şi alte semne”, a completat specialistul.
Read more: Jigodia sau maladia Carré