În fiecare an, la 6 decembrie, casele noastre se umplu de cadouri şi de miros de portocale. Este ziua Sfântului Nicolae, unul dintre cei mai însemnaţi sfinţi ai creştinătăţii. Se spune că în această zi mâna dreaptă a Sfântului, dăruită de Mihai Viteazul Bisericii „Sfântul Gheorghe Nou” din Bucureşti, devine făcătoare de minuni. V-aţi lustruit ghetuţele în aşteptarea Moşului? 
Cu hramul Sfântul Apostol Andrei - Ocrotitorul României
La 30 noiembrie, românii îi sărbătoresc pe toţi cei care poartă numele de Andrei, sfântul cu acelaşi nume fiind declarat ocrotitorul Dobrogei din 1994 şi al tuturor românilor din 2002.
Cu hramul Intrarea în Biserică a Maicii Domnului
Neputincioşi, bolnavi cu trupul, demonizaţi sau stăpâniţi de cumplite patimi sau oameni care pun credinţa mai presus de orice, toţi îşi găsesc vindecarea prin post şi prin rugăciune. Sfântul Post al Crăciunului, cea mai aşteptată sărbătoare de peste an, are 40 de zile, începând cu data de 15 noiembrie şi încheindu-se la 24 decembrie. Dacă ziua de 14 noiembrie - când se lasă sec pentru Postul Crăciunului - este miercuri sau vineri, atunci postul începe chiar la 14 noiembrie, iar sec se lasă la 13 noiembrie.
La 14 kilometri de Focşani este situat unul dintre cele mai frumoase aşezăminte monahele din ţară, Mănăstirea Dălhăuţi. Biserica mare a mănăstirii are hramul Izvorul Tămăduirii, iar cea mică, din lemn, este dedicată Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil.
Ghica Vodă a contribuit la înfrumuseţarea bisericii
Mănăstirea, aflată în episcopia Buzăului şi Vrancei, este cunoscută şi cercetată de pelerini mai ales pentru „comoara” pe care o deţine, icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni. Din pisania sa aflăm că Ghica Vodă a contribuit la înfrumuseţarea mănăstirii: „Această sfântă şi dumnezeiască biserică s-a făcut din temelie în zilele stăreţiei sfinţiei sale Teoclit, la anul 1810, iar acum, în zilele
Dacă ajungi măcar pentru o clipă în Bucureşti, pe Dealul Patriarhiei, vei simţi cum sfinţenia locului te învăluie uşor, zburând parcă din mâna Sfântului Dimitrie Cel Nou în toate colţurile lumii. Iar parfumul acesteia îţi va stărui neîncetat în minte.
Noaptea de 26 spre 27 octombrie nu pare ca toate celelalte nopţi în care Dumnezeu ne îngăduie bucuria de a slăvi numele Lui. E o noapte adâncă şi răcoroasă, ca de început de lume, cu stelele atât de jos, încât parcă le poţi culege cu palma. Este noaptea Sfântului Dimitrie Basarabov, ale cărui minuni nu vor înceta niciodată.
Între Bucureşti şi Ploieşti, pe malul lacului cu nume sugestiv, Lacul Maicilor, se ridică falnică şi frumoasă Mănăstirea Ţigăneşti. Lăcaş vestit de rugăciune, atestat documentar în anul 1780, mănăstirea este un furnicar de vrednicie împletită cu cântarea şi ruga către Dumnezeu.
doamna sa, Stanca. Aceasta ar confirma şi faptul că ar fi fost construită de călugări veniţi aici de la Muntele Athos. Mai întâi, pe locul acesta, aflat între copacii falnici ai Codrilor Vlăsiei, a fost un schit cu o biserică de lemn, păstrându-se de atunci icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului cu Pruncul Iisus în braţe. Schitul Ţigăneşti, populat în acele vremuri de călugări, a trecut sub oblăduirea Mănăstirii Căldăruşani, monahii rămânând în acel sfânt lăcaş. Ulterior, la Schitul Ţigăneşti au fost aduse maici de la Schitul Turbaţi-Siliştea Snagovului şi Schitul Maicilor din Bucureşti.
Clopotniţa cu trei clopote 
- Biserica de Răsărit a suprapus sărbătoarea Sfintei Cuvioase Paraschiva peste cea a Zeiţei Venera. Popular, această zi mai este numită Vinerea Mare, Nunta oilor sau Năpustitul berbecilor. Acum se amestecă berbecii cu oile, pentru a se împerechea; 
La 14 octombrie, ortodocşii din ţara noastră o serbează pe Cuvioasa Paraschiva, sfânta ale cărei moaşte se află la Iaşi, în catedrala mitropolitană. Viaţa acestei sfinte, care a trecut tânără în împărăţia lui Dumnezeu, a influenţat în bine mulţi oameni, aducându-i la dreapta credinţă.
Pelerinaj la Iaşi
Toţi cei care merg la Iaşi sunt surprinşi de felul familiar în care locuitorii „dulcelui târg al Ieşilor” vorbesc despre Sfânta Paraschiva. Ai spune că se duc să-i dea bineţe unei apropiate. Şi, într-adevăr, le este prietenă această sfântă, prietenă, la rândul ei, cu Dumnezeu. Oamenii merg la racla cu moaştele sfintei şi se roagă să le împlinească fel şi fel de rugăminţi. Unii sunt bolnavi şi nu au altă şansă decât mijlocirea ei la tronul ceresc, alţii se roagă pentru rude sau prieteni, unii pentru iertarea păcatelor. Cei mai mulţi cer o minune. Şi dacă rugăciunea lor este din inimă curată şi sinceră, de cele mai multe ori minunile nu întârzie să apară. Mai multe astfel de întâmplări 
extraordinare le-am găsit consemnate în cartea „Din viaţa Părintelui Cleopa”, fostul duhovnic de la Mănăstirea Sihăstria. Vom reda aici câteva dintre acestea.
De la părintele Cleopa adunate
„Mi-a mai povestit părintele Laurenţiu Popovici că în tinereţea lui a văzut două minuni ale Cuvioasei Paraschiva. Într-un sat din apropierea Iaşiului au apărut omizi care rodeau tot. Atunci preotul satului şi credincioşii au cerut la Mitropolie să le-o dea pe Cuvioasa, să o ducă în livezile lor, ca să-i scape de această nenorocire. Li s-a aprobat. Au mers cu sobor de preoţi şi credincioşi şi au pus-o pe Sfânta Paraschiva într-o grădină sub un copac, care nu mai avea frunze, ci numai omizi. În apropierea grădinii curgea o apă şi în partea cealaltă era şoseaua naţională. După ce au început rugăciunile, toţi au văzut cum omizile coborau din copac şi mergeau la apă, se aruncau în apă şi mureau, iar altele mergeau pe şosea, se opreau acolo şi mureau strivite de maşini şi de căruţe. Când s-au terminat Sfântul Maslu şi rugăciunile, nu mai era nicio omidă pe copac şi nici în grădini. Le izgonise Cuvioasa Paraschiva. După aceea au mai zăbovit vreo două ore de i-au adus mulţumire lui Dumnezeu şi Sfintei Cuvioase Paraschiva pentru minunea făcută.”