Situată într-un peisaj de vis, la poale de deal, la 6 km de Băile Govora şi la doar 18 km de Râmnicu-Vâlcea, Mănăstirea Govora oferă celor care îi trec pragul privilegiul de a respira aerul spiritual şi liniştea pe care le are acest lăcaş vechi de cult. Este un monument arhitectonic medieval de o rară frumuseţe, ridicat parţial în secolele al XIV-lea şi al XV-lea, sub domnia lui Vlad Dracul, fiind astfel şi una dintre cele mai vechi mănăstiri din Ţara Românească. Numele de Govora vine de la cuvântul rusesc „gavari” („a vorbi” sau „murmur de izvor”).
Trecut zbuciumat
Intrarea în incinta complexului monahal se face pe sub turnul clopotniţei, etajat pe patru niveluri, înalt de 15 metri, şi ale cărui ziduri sunt groase de aproape doi metri. Curtea mănăstirii este construită sub formă de fortăreaţă, având pe laturi chiliile, anexele şi zidul. Trecutul acestei mănăstiri este plin de evenimente, unele nu tocmai plăcute. Boierul Albu cel Mare a pustiit-o în vremea domniei lui Vlad Ţepeş (1448-1476), aşa încât mănăstirea a fost refăcută de Vlad Călugărul şi de Radu cel Mare între anii 1492 şi 1496. Matei Basarab a reparat-o în întregime la 1640. Tot el a instalat aici tiparniţa pe care i-o dăruise, la cererea sa, cu meşteri cu tot, mitropolitul cărturar Petru Movilă de la Kiev. Mai târziu, Constantin Brâncoveanu, prin stareţul Paisie, a renovat şi completat incinta cu clopotniţa şi cu clădirile de pe latura stângă şi de nord. Aflăm din istoricul mănăstirii că trapeza i-a fost adăugată abia în 1775.
La poalele Munţilor Bucegi, mai precis lângă staţiunea turistică Buşteni, se află Mănăstirea Caraiman. Biserica albă, de zid, se ridică falnică, profilându-se pe conturul masivului de unde binecunoscuta Cruce te priveşte cu braţele deschise. Este interesantă şi plină de optimism povestea celui care a ctitorit sfântul lăcaş din munte, părintele Gherontie Puiu.
Orfan aruncat la gunoi!
Născut la Todireşti, judeţul Iaşi, părintele Gherontie a crescut fără ambii părinţi. Mama i-a murit la naşterea sa, iar tatăl o părăsise înainte ca ea să-i aducă pe lume fiul. Părintele povesteşte că moaşele l-au aruncat pur şi simplu la gunoi, dar l-a luat o femeie miloasă care a trecut pe acolo şi l-a auzit plângând. Încă de mic, băiatul avea înclinaţie spre cele sfinte. La 7 ani a trăit o minune: a visat o tânără frumoasă şi luminoasă, îmbrăcată ca o măicuţă de mănăstire şi care i-a spus că a ales pentru el o misiune.
În fiecare an, la 6 august, Biserica Ortodoxă sărbătoreşte praznicul împărătesc al Schimbării la Faţă a Domnului Iisus Hristos. Momentul este relatat în Sfânta Scriptură de la evangheliştii Matei (capitolul XVII, de la 1 la 9) şi Luca (capitolul IX, de la 28 la 36). Aflăm că Domnul a plecat pe Muntele Taborului împreună cu ucenicii Petru, Ioan şi Iacob, pentru a se ruga.Faptul acesta vine să confirme ceea ce Domnul le spusese cu câteva zile mai înainte apostolilor: „Sunt unii din cei care stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea Împărăţia lui Dumnezeu venind întru putere“. Era vorba despre înnoirea trupească şi duhovnicească pe care a promis-o celor care vor crede în El şi Îl vor iubi.
Sfinţii Părinţi traduc pe înţelesul nostru minunea aceasta ca pe o degustare a bucuriei Împărăţiei Cerurilor, de care vor avea parte cei care fac voia lui Dumnezeu.
Cei care şi-au programat vacanţa în zona Sibiului au de văzut un loc extraordinar de frumos şi plin de încărcătură spirituală în Munţii Cindrel. Este vorba despre Schitul de la Păltiniş, cunoscuta staţiune turistică aflată la 32 de kilometri de oraşul Sibiu, situată la o altitudine de peste 1.350 de metri, într-un cadru natural de vis, conferit de prezenţa brazilor şi de aerul pur şi răcoros. Schitul din Păltiniş a fost construit în 1930, de fostul mitropolit Nicolae Bălan al Ardealului, aducând prin ridicarea sfântului locaş o notă în plus de spiritualitate acestui loc de meditaţie a filosofului Constantin Noica (1909-1987). În curtea acestuia se află mormântul gânditorului român amintit. În incinta schitului se găseşte şi o casă de odihnă pentru clerici. Biserica a fost ridicată din lemn de brad de un grup de meşteri din Răşinari, conduşi de Şerban Cruciat, din localitatea amintită, situată ceva mai jos de Păltiniş. Catapeteasma bisericii a fost sculptată în stil neobizantin de Constantin Vasile între anii 1944 şi 1945, iar pictura, de dată mai recentă, este opera lui Ovidiu Preotescu. Clopotele din bronz au fost turnate la Fabrica Schact-Kantz, în 1927.
Judeţul Constanţa a fost la sfârşitul săptămânii trecute gazda mai multor evenimente religioase. Mănăstirea Dumbrăveni şi-a serbat hramul la 18 iulie, de ziua Sfântului Emilian de la Durostorum; la 20 iulie, de Sfântul Ilie, au fost aduse părticele din moaştele Sfântului Mare Mucenic Gheorghe la Biserica “Sfântul Ilie” din Techirghiol, iar la Cernavodă, Episcopul Tomisului, ÎPS Teodosie, a săvârşit slujba târnosirii unei biserici cu hramul proorocului Ilie Tesviteanul, tot la 20 iulie. 
Aşadar, ctitoria marelui Ştefan are deja cinci secole de existenţă, dar timpul pare că nu şi-a pus amprenta pe ea. Referindu-se la năvălirea polonezilor în anul 1497, cronicarul Grigore Ureche spune: „Leşii umblau prin păduri de aflau prăzi şi jafuri, nesocotind de bună seamă nici Mănăstirea Sfântul Ilie”.