Multă lume spune că sunt un simbol al Crăciunului, că într-un fel sau altul, imaginea mea este asociată cu această sărbătoare, iar cântecele mele au devenit coloană sonoră pentru perioada aceasta în care deja am intrat. Nu știu cât e de adevărat sau nu, dar știu sigur că iubesc piesele mele dedicate Crăciunului.
Celebrăm România doar când ne aducem aminte, când ne convine sau când e Ziua Națională. În restul timpului, ce să vezi, nu mai e pe placul nostru, nu mai e cel mai potrivit loc și am face orice ca să aruncăm cu noroi în ce are ea mai bun.
Folclorul românesc este o comoară inestimabilă! De multe ori nu e prețuită așa cum trebuie și, mai grav, e cumva murdărită de toți cei care au impresia că este ceva pueril și ușor de transmis sau de realizat!
Cred că există oameni inspirați, oameni fără limite, care vor la orice pas să dovedească că nimic nu e prea greu sau imposibil și că performanța se clădește cu muncă, stoicism și un devotament fără margini pentru drumul pe care au ales, de bunăvoie, să-l parcurgă. Un astfel de om este minunata Corina Dumitrescu. Ea caută mereu să surprindă. Este fondatoarea Universității Creștine „Dimitrie Cantemir“, o voce puternică pentru susținerea educației corecte din România.
Se spune că tot ceea ce trăim noi zi cu zi e făcut din bucățele care ne compun sufletul. Nu există o regulă a unui suflet perfect, cum nu există perfecțiune fără imperfecțiune.
Săptămâna trecută a avut loc, la Târgoviște, Festivalul „Crizantema de Aur“, eveniment cu tradiție, în care romanța este dusă mai departe, pentru generațiile care vin. Ediția aceasta a fost una cu totul specială pentru mine, asta pentru că am fost în juriu la secțiunea de interpretare, în recital, în seara de gală și, desigur, prezent prin picturile mele care au înnobilat foaierul Teatrului „Tony Bulandra“! Am realizat expoziția de artă plastică „Crizantema de Aur“, aducând pe pânză crizanteme multicolore, în viziunea mea, oferind fiecărui tablou titlul unei romanțe celebre! În seara de gală, unul dintre aceste tablouri a ajuns la câștigătoarea trofeului festivalului.
Eu sunt un om sensibil, dar nu mă emoționez chiar atât de ușor. Încerc să-mi înfrânez anumite trăiri, dar uneori sunt copleșit și cucerit de anumite situații, de oameni, de sentimentele celor care iubesc frumosul și trăiesc deplin.
Dragii mei, nu prea vine nimănui să creadă că există fenomene artistice și minuni! Una dintre minuni este Marina Voica și chiar nu glumesc sau exagerez când spun asta! Are o vârstă respectabilă, adică 85 de ani, pe care-i poartă cu mândrie, neavând vreun complex! În continuare cântă live, fără probleme, este o forță artistică nemaivăzută, este la punct cu tehnologia, cu tot ce e nou, în pas cu moda și recent a lansat chiar o carte, cu nuvele comice, scrisă în perioada pandemiei, care, spune ea, i-a prins destul de bine, pentru că a avut mai mult timp să-și adune gândurile.
Lumea actuală ne-a împărțit. Nu că n-ar fi existat diferențe de opinie sau atitudini complicate până acum, dar în prezent abisul între oameni este mult prea pronunțat, cu foarte diferite și virulente opinii. Eu mereu am știut ceva clar: ceea ce cred și consider eu nu este adevărul universal valabil și viziunea mea nu este neapărat cea corectă. Ce gândim se formează în urma unui întreg sistem de informații, de trăiri și trecem prin filtrul personal totul, astfel că nu-i bine ca niciodată să încercăm să impunem, cu statut de certitudine, celor de lângă noi, propriile gânduri. Asta nu prea ai să mai vezi în societatea actuală.
De multe ori mă gândesc la direcția în care se îndreaptă arta noastră. Eu nu o fac niciodată pe lupul moralist și nu încerc să mă încadrez în categorii fără noimă, doar de dragul unui elitism inutil. Sunt un om rațional, care vede lucrurile cu exactitate, cu discernământ și nu încearcă să impună nimănui propriile păreri. Sunt, dacă vreți, un observator din interior. Arta românească, indiferent de domeniu, stă pe marginea prăpastiei. E trist, într-adevăr, și nu cred vreo clipă că linia de plutire e aproape.
Arta spectacolului este un mister pe care doar cei aleși au ocazia să o dăruiască lumii pe deplin. A reuși să ții un public în mână, să-i atragi atenția, să-l cucerești și să-l atragi în universul tău complet, este una dintre marile realizări ale unui artist complex, ales! De mic am fost fascinat de cei care puteau face asta, cel mai elocvent exemplu fiind cel al Corinei Chiriac. Da, da! Vă scriu din nou despre Corina, pentru că e fascinantă! Doamne! Ce recitaluri dădea Corina la Mamaia, la televiziune, ce fenomen, ce frumusețe! Actorie, talent, șarm, voce, muzică înaltă! Dar dincolo de astea, ea știe cum să construiască o poveste, reușind mereu să te atragă lângă ea, trăindu-i și durerea și bucuria, jocul, interpretarea! Iar anii i-au fost prieteni și acum face același lucru, reușind să te poarte în stilul său caracteristic.