... Dramaturg din elita universală, germanul Bertolt Brecht a revenit, în ultima stagiune, pe scenele bucureştene. La Odeon, „Ascensiunea lui Arturo Ui poate fi oprită” (montată de Horea Popescu, în ’63, pe aceeaşi scenă, când se numea Teatrul Giuleşti, cu Ştefan Mihăilescu-Brăila), în timp ce ultima premieră la Teatrul Mic este „Mutter Courage” (prezentată, în ’99, de Teatrul Bulandra, în regia Cătălinei Buzoianu, cu Mariana Mihuţ în rolul principal). Două argumente pentru „teatrul epic”, creat de expresionistul Brecht, în care scenele narative (susţinute de songuri şi concluzii) nu trebuie să apeleze la sentimentele spectatorului, ci la raţiunea lui, la atitudine fermă.
... Un foarte interesant proiect internaţional, Odeon.art, a ajuns la ediţia a VII-a. În martie 2006, programul a debutat cu Zilele culturii maghiare, urmate de Zilele culturii cehe, olandeze, poloneze, israeliene şi japoneze. Săptămâna trecută, la teatrul condus cu mult succes de minunata actriţă Dorina Lazăr, Odeon.art 7: Zilele culturii bulgare. În contextul în care, la 24 mai, vecinii de la sud au serbat Ziua Naţională a Culturii... La Bucureşti, două excelente spectacole de teatru, o interesantă lansare de carte („Piese”, trei texte în limba română ale apreciatului scriitor bulgar Orlin Dyakov, actor, regizor şi directorul Teatrului din Ruse), un spectacol-lectură („Nirvana” de titratul dramaturg şi traducător Konstantin Iliev, în regia talentatului Vlad Cristache) şi un concert de ţinută oferit de Noua Orchestră Simfonică Sofia.
… Surprinzător pentru mulţi, în ultima vreme, Buzăul a devenit un punct luminos pe harta teatrală a României! Chiar dacă abia acum 17 ani se năştea în acest oraş un teatru profesionist, din marea dragoste pentru locurile natale a regretatului actor şi dramaturg Paul Ioachim, admirat pe scena Teatrului Giuleşti (apoi Odeon). Teatrul George Ciprian (numele altui actor şi dramaturg buzoian) a pornit la drum ca unul de proiecte (printre puţinele de gen din ţară!), statut ce permite aducerea în spectacole proprii a unor cunoscuţi actori şi regizori din întreaga ţară. La nici şapte ani de existenţă, Teatrul de lângă Crâng şi-a ctitorit, ambiţios, şi un Festival! Sub directoratul regizorului Răzvan Dincă (astăzi, conducătorul Operei Române), trei ani s-a ţinut, la Buzău, „Gala noilor generaţii. Capul de… regizor” (amintind de titlul piesei „Capul de răţoi” a lui George Ciprian). Apoi, sub directoratul criticului de teatru Marinela Ţepuş (astăzi, directoarea Teatrului Nottara), Festivalul a devenit „Gala Vedetelor VedeTeatru”. Un Festival în care nume celebre ale scenei româneşti au venit la Buzău, în producţii proprii sau ale unor mari teatre, spre bucuria publicului.
… Festivalul Naţional de Dramaturgie „Goana după fluturi”, organizat la Râmnicu-Vâlcea (oraş cu două teatre, „Anton Pann” şi „Ariel”!), şi-a desfăşurat, în week-end-ul trecut, a VI-a ediţie. Evenimentul are loc, la doi ani, sub numele unicei piese complete scrisă de remarcabilul literat vâlcean Bogdan Amaru (insuficient cunoscut!), dispărut prematur, la 28 de ani, în 1936. Iar ineditul Festival vâlcean (felicitări organizatorilor: Consiliul Judeţean şi Centrul Judeţean pentru Promovarea Culturii Tradiţionale Vâlcea) reprezintă o minunată aventură, prin Concursul de texte dramatice şi prin discuţii, pentru salvarea dramaturgiei autohtone - atât de marginalizată, astăzi, dacă nu umilită - „motorul” fiind cunoscutul dramaturg Doru Moţoc, directorul Festivalului de la Râmnicu-Vâlcea.
… La fiecare început de primăvară, de opt ani încoace, există în peisajul nostru teatral un festival aparte. Se ţine la Teatrul Municipal „Bacovia”, fireşte din Bacău, se numeşte „One man show Gala Star” (sigur, are şi un „One woman show”!) şi este structurat pe două secţiuni: Recital în concurs şi Recital extraordinar.
… Există spectacole, tot mai puţine, este drept, care, când se termină, îţi lasă sentimentul că le aşteptai de mult. Acele spectacole serioase, dincolo de ploaia de experimente şi teribilisme regizorale, venite din viaţă, reale, cu textul respectat, nemaltratat, cu mesaj sigur pentru sufletul şi mintea spectatorilor. O astfel de „rara avis” pe scenele noastre o reprezintă ultima premieră de la Teatrul Odeon, cu vestitul text „Un tramvai numit dorinţă” al celebrului scriitor american Tennesse Williams, piesă ce-a cutreierat lumea, în torent de aplauze, din 1947, de când a fost scrisă şi lansată pe Broadway, cu Marlon Brando (înlocuit, între timp, cu Anthony Quinn) şi Jessica Tandy (schimbată cu Vivien Leigh în faimoasa transpunere pe ecran a lui Elia Kazan, în ’51). „Tramvai” care a oprit cu mare succes şi în România, de referinţă rămânând montarea lui Liviu Ciulei, la „Bulandra”, în 1965, avându-i în rolurile-cheie pe Clody Bertola (Blanche) şi pe Victor Rebengiuc (Stanley Kowalski).
... Trăim vremuri în care, din păcate, respectul a devenit o noţiune rară, pe cale de dispariţie. Criteriul valoric a fost în multe părţi înlocuit cu tupeismul şi incompetenţa, preţuirea vechilor generaţii ale creatorilor de frumos - abandonată, omagierea valorilor - ca şi inexistentă. În acest context, ultimul spectacol de la Teatrul de Revistă „Constantin Tănase”, de săptămâna trecută, a însemnat o „rara avis”, dar şi un semn tonic că nu trebuie să ne pierdem ultima respiraţie de speranţă, că o asemenea Idee nobilă se cere repetată...