Voi cât de tare îi prețuiți pe cei din jurul vostru? Se spune că suntem ce suntem, fiecare individ, printr-un cumul de momente, legături, sfaturi, reacții și afecțiuni din partea celor pe care-i iubim, celor alături de care muncim, care ne sunt aproape, fie că e vorba despre familie, prieteni sau simpli străini care vin în contact cu noi. Cumva, devenim suma acestor alăturări și trebuie să recunoaștem asta.
Cineva m-a provocat zilele acestea să scriu o rețetă a succesului meu, a longevității, a puterii de a mă menține mereu în față. Vă mărturisesc că nu am cine știe ce ingrediente și că nu există secrete ascunse pentru asta, ci doar câteva direcții clare, pe care mi-ar face mare plăcere ca oamenii să le conștientizeze și să le vadă rațional.
V-am mai spus, dragii mei, că există oameni în țara aceasta care mută munții, la propriu, cu activitatea lor. Oameni admirabili, pe care eu îi respect și care mă uimesc cu puterea lor de a transforma comunități, de a face evenimente, de a așeza lucrurile și a făuri frumosul.
Așa e construită viața încât vrem, nu vrem, trebuie să ne asumăm repercusiunile acțiunilor noastre. Știu că mulți se ascund după deget, încercând să-și construiască propriul adevăr, în care cred.
Există oameni în țara asta care schimbă tot ce este în jurul lor, prin profesionalism și implicare, și care ajung în fruntea unui top imaginar al profesioniștilor, fără a face neapărat asta cu spirit demonstrativ, ci dintr-un fel de relaxare oferită de cunoaștere, deschidere și experiență.
Mi-e teamă uneori de reacțiile mele, de impulsurile pe care le pot avea, de cum aș putea fi în momente extreme. Nu sunt un om impulsiv și mi-am educat răbdarea în timp, dar anumite lucruri pe lumea asta nu avem cum să le controlăm. V-am spus de asta pentru că azi vreau să vă vorbesc despre schimbare.
Mulți mă întreabă cum percep eu cei 30 de ani care au trecut de la lansarea mea oficială în spațiul audio-vizual românesc, în 1993, la Festivalul de la Mamaia, la secțiunea de Interpretare și la recitaluri, în medalionul dedicat compozitorului George Grigoriu. Răspunsul e tare simplu: nu-i percep!