de Elena Şerban
Originară din Europa, zămoşiţa (Hibiscus syriacus) este frecvent întâlnită în România, pe post de gard viu. Nu doar datorită ramurilor şi a frunzelor foarte dese, ce nu prea sunt străpunse de animale, ci şi pentru frumoasele flori. În plus, creşte fără probleme până la înălţimea de 80 cm, nefiind deloc pretenţioasă. Florile de zămoşiţă sunt alb sau violet, iar la bază au o culoare mai închisă (aproape purpuriu). În România ne bucurăm de aspectul lor minunat de la mijlocul lunii iunie până în septembrie.
Eficientă în afecţiuni stomacale
Deşi puţină lume ştie, acest gard viu are reale calităţi terapeutice, graţie conţinutului de ulei gras, flavonide, substanţe mucilaginoase şi… de cauciuc. În fitoterapie se utilizează partea aeriană a plantei. Pentru a fi folosită (sub formă de decoct, în general) în scop terapeutic, trebuie culeasă la sfârşitul primăverii, înainte de înflorire, şi lăsată la uscat în camere bine aerisite. Decoctul de zămoşiţă este emolient, diuretic, saluretic - elimină sărurile de clor şi de sodiu din organism. De aceea, el e folosit în afecţiuni ale stomacului, boli urinare, calculi, cistite, litiază renală, nevralgii dentare, pielite. Spălăturile locale cu decoct de zămoşiţă tratează eczemele, furunculele sau mătreaţa.
Vindecă furunculele
Decoctul pentru uz extern îl puteţi obţine foarte uşor respectând reţeta următoare. Fierbeţi opt linguri cu pulbere într-un litru de apă timp de zece minute. Lăsaţi la răcit o jumătate de oră şi apoi strecuraţi. Tamponaţi furunculele (sau de orice afecţiune a pielii) ori aşezaţi pe ele comprese cu decoctul obţinut.
Pentru uz intern, amestecaţi o lingură cu zămoşiţă uscată şi mărunţită cu aceeaşi cantitate de mentă. Opăriţi amestecul cu un litru de apă clocotită. Din acest preparat beţi câteva zile, una cel mult două căni pe zi.
Zămoşiţa este utilizată şi în tratamentul infecţiilor urinare. Se face un amestec din merişor, muguri de pin, afin, zămoşiţă şi anason şi se râşneşte până ajunge ca o pulbere fină. Se ia câte o linguriţă de patru ori pe zi, cu 30 de minute înainte de mese, se ţine pulberea sub limbă 15 minute şi apoi se înghite cu apă.
