de Silviu Ghering
La 23 ianuarie 1783 se năștea la Grenoble, într-o familie burgheză, Henri-Marie Beyle, viitorul mare scriitor francez care avea să fie cunoscut sub pseudonimul Stendhal. Mama, centrul universului său, moare când el avea 7 ani. În 1796 intră la Școala Centrală din Grenoble. Între 1800 și 1801 participă la Campania din Italia ca sublocotenent în al șaselea Regiment de dragoni din armata napoleoniană. Întors la Paris, încearcă să se impună în domeniul comercial, literar și... seducând femeile! Acești ani de început de carieră vor constitui sursa de inspirație pentru personajul Julien Sorel din cel mai cunoscut roman al său, „Roșu și Negru”. La 3 august 1810, este numit auditor în cadrul Consiliului de Stat, participând activ în administrație și la războaiele napoleoniene. După căderea Primului Imperiu Napoleonian, în 1814, pleacă în Italia și se stabilește la Milano, unde își regăsește iubita din adolescență, Angela Pietragrua. Anul următor, își va grava pe cărțile de vizită: „Waterloo - ce păcat! Încă șase luni și aș fi fost numit prefect de Sarthe la Le Mans”. În această perioadă scrie mai multe opere legate de Italia ca și tratatul „Despre dragoste”. În 1821, acuzat fiind de simpatie față de „carbonari” (societate secretă italiană care promova idei patriotice și liberale) - sentiment vădit clar în nuvela „Vanina Vanini” -, este expulzat din Milano. Reîntors la Paris, aproape ruinat după decesul tatălui său, începe să frecventeze saloanele literare și își înființează propriul cenaclu. Scrie pentru publicații periodice, publică primul său roman, „Armance”, urmat în 1830 de „Roșu și Negru”, care are un mare succes. După „Revoluția celor trei zile glorioase” (27-29 iulie 1830), este numit consul la Civitavecchia, în Italia. Se plictisește însă la Civitavecchia și face dese călătorii, nereușind să încheie operele începute („Amintirile unui egoist”, „Lucien Leuyen” și altele). După ce termină ultima sa capodoperă, „Mănăstirea din Parma”, în 1839, moare de o criză cardiacă în noaptea de 22 spre 23 martie 1842 și este înmormântat în cimitirul Montmartre din Paris.
de Silviu Ghering
Dincolo de propaganda turistică, mai mult sau mai puțin eficientă, România este o minune! O taină... Iar împreună vom descoperi bucuria de a respira aerul tare și curat al bogățiilor și frumuseților uitate ale acestui pământ magic, ţara noastră.
Read more: Romania frumoasa
de Raluca Grințescu
Se întâmplă câteodată ca, oricât de obosiţi am fi, să nu putem să adormim tocmai din cauza gradului de extenuare fizică/mintală, a gândurilor dintre cele mai diverse şi a senzaţiei de încordare şi de tensiune musculară. Şi există situaţii în care, chiar dacă ați făcut mişcare înainte de a vă pregăti de somn, nu vă simţiți complet relaxați, motiv pentru care astăzi vă prezentăm câteva exerciţii de yoga simple, pentru începători, care vă vor ajuta să ajungeți rapid pe tărâmul viselor.
Read more: Exerciţii de yoga pentru un somn profund
de Silviu Ghering
„Strălucitorul geniu” înțelege orice român, că doar suntem „frați” de gintă latină cu italienii, dar cine e Ennio Morricone? La ce echipă joacă? Sau ce „mafiosi famiglia” patronează? Ori în ce filme s-a produs? Eee, aici ne apropiem de „subiect”. De filme. Ennio Morricone e un muzician. Un compozitor. Celebru. Imens. Genial. A „inventat” melodii și pentru Gianni Morandi, Rita Pavone, Mireille Mathieu sau Demis Roussos, dar mai ales a compus muzică pentru pelicule celebre. Pentru mai mult de 500 de filme și seriale! Dintre cele mai cunoscute. Ultimul... Nu, nu ultimul, să nu cobim, cel mai recent premiu este Globul de Aur luat în urmă cu nici două săptămâni pentru coloana sonoră a peliculei „Cei opt odioși” („The Hateful Eight”) a lui Quentin Tarantino. Și nu omiteți un „amănunt”: Ennio Morricone are 87 de ani...
Read more: ENNIO MORRICONE „Il genio brillante“
de Silviu Ghering
TAIFASURI v-a prezentat în ultimele patru numere tot atâtea articole despre incredibilele coincidențe care au marcat viața omenirii, de la personalități istorice la oameni simpli, obișnuiți, ca oricare dintre noi. Unele amuzante, cele mai multe însă de-a dreptul înfricoșătoare, coincidențele sunt „fapte” certe, fără nicio îndoială, ale lumii înconjurătoare, de la începuturile ei până în zilele noastre. „O coincidenţă, privită din afară, nu e decât «curioasă». Trăită, e năucitoare, te îngheaţă”, scrie frumoasa și celebra prozatoare interbelică Cella Serghi în cel mai cunoscut roman al său, „Pânza de păianjen”. Cei care ați trăit pe pielea proprie coincidențe greu de imaginat o s-o credeți, ceilalți luați-o „pe încredere”, că știe ce spune. Argumente în plus, pe lângă cele din numerele anterioare, în rândurile următoare.
Read more: Coincidenţe „mortale“. La propriu (5)
de Silviu Ghering
Așa îl caracterizează Andrei Pleșu pe genialul om de cinema sau, mai bine zis, „om-cinema” - Federico Fellini, un cumul de calităţi impozante, greu de regăsit în aceeaşi fericită combinaţie în „reţeta” altor cineaşti ai vremii: imaginaţie, cultură vizuală, umor, spirit de asociaţie, patos, curaj. Născut la 20 ianuarie 1920 într-o familie de clasă mijlocie din Rimini, a descoperit lumile fascinate ale circului și cinematografului în același an 1926 și ambele i-au marcat profund destinul. A ajuns pentru prima dată la Roma în 1933, împreună cu părinții. În 1937 a deschis un magazin de „portrete”, de fapt caricaturi la Rimini, împreună cu un prieten pictor și a început să scrie articole umoristice în ediția milaneză a cunoscutului „Domenica del Corriere”. Decis pe o carieră de caricaturist și scriitor de gaguri, se înscrie, totuși, de gura părinților, în septembrie 1939, la Facultatea de Drept a Universității din Roma. Nu frecventează nici măcar o oră, dar reușește să intre în redacția influentului bisăptămânal de umor „Marc’Aurelio”, unde primește - și scrie cu succes! - o rubrică intitulată „Dar mă ascultați?”. Recunoscut ca „momentul determinant din viața lui Fellini”, ziarul amintit i-a asigurat o viață stabilă și confortabilă în anii grei ai celui de-Al Doilea Război Mondial, între 1939 și 1942, plus oportunitatea decisivă de a interacționa cu scriitori, umoriști și scenariști. A avut astfel intrare liberă spre lumea cinematografiei. Așa a ajuns mai întâi scriitor de gaguri, apoi scenarist și, în cele din urmă, regizor. A fost născut pentru așa ceva. A regizat 24 de filme, a obținut 5 Oscaruri, pentru „Strada” (1954), „Nopțile Cabiriei” (1957), „8½” (1963), „Amarcord” (1974) și pentru întreaga carieră (1993). A avut doi oameni „de suflet” alături toată viața, actrița Giulietta Masina, care i-a fost și soție din 1943 până la moartea regizorului, 31 octombrie 1993, și actorul său fetiș Marcello Mastroianni, considerat un alter-ego al lui Fellini.
de Silviu Ghering
Dincolo de propaganda turistică, mai mult sau mai puțin eficientă, România este o minune! O taină... Iar împreună vom descoperi bucuria de a respira aerul tare și curat al bogățiilor și frumuseților uitate ale acestui pământ magic, ţara noastră.
Read more: Romania frumoasa
de Silviu Ghering
Anul 2015 va rămâne în istorie ca un an negru, îndoliat de nenumărate atentate teroriste care au mușcat cu bestialitate și în inima Europei, nu numai în deja obișnuitele teatre de conflicte din lumea arabă. Au murit sute de oameni nevinovați, secerați de bombele și de gloanțele unor extremiști scelerați, îndoctrinați sau, mai bine zis, îmbolnăviți psihic de conducători religioși avizi de putere, motivele reale nefiind nici pe departe religiose, ci pur economice, financiare, banii fiind principalul țel al celor care propovăduiesc războiul sfânt ca să-și acopere crimele atroce. Valul de emigranți primiți cu brațele deschise de o parte a Europei a adus cu el amenințarea teroristă mascată de mizeria de care spun toți fugarii din Orient că vor să scape în bogata Europă. În realitate, se pare că această imensă migrație umană, aparent dezordonată, haotică, este foarte bine pusă la punct și dirijată de extremiștii islamici, care au început un adevărat război împotriva civilizației și visează să islamizeze și bătrânul continent european.
Read more: 2015, înecat în sânge de terorism
de Silviu Ghering
Coincidențe au fost, sunt încă și-or fi pe globul pământesc, cât i se va mai „permite” să existe. Am ajuns la episodul 4 și exemple care de care mai stranii dau năvală necontenit. Așa că TAIFASURI continuă să vă ofere subiecte de reflecție despre ce suntem, de fapt, noi, oamenii, și căror legi încă neînțelese trebuie să ne supunem. Fiindcă noțiunea banală de „normal” este cel puțin desuetă în fața „potrivelilor” cu care ne pune realitatea față în față de mult prea multe ori.
Read more: Coincidenţe „mortale“. La propriu şi la figurat! (4)
de Silviu Ghering
Pe numele său adevărat John Griffith Chaney, s-a născut la 12 ianuarie 1876, la San Francisco, cel mai reprezentativ scriitor american al începutului de secol al XX-lea. Fiul natural al unui astrolog ambulant, care nu și-a recunoscut niciodată paternitatea, şi al unei spiritiste. Copilăria și adolescența sunt cel puțin aventu- roase, de la vânzător de ziare în Oakland, la 10 ani, la pirat, la propriu, în Golful San Francisco, la 16 ani, alături de o ceată de scursori ale societății! Marinar la 17 ani pe un vas de vânătoare de foci, străbate Oceanul Pacific până în mările nordului. Întors după un an pe uscat, „bate” estul şi vestul Statelor Unite, ajungând la graniţa cu Canada, unde „petrece” 30 de zile la închisoarea de la Cascada Niagara, acuzat de vagabondaj. Revine în California se înscrie la şcoala secundară din Oakland, studiază singur pe rupte şi reuşeşte în trei luni să-și însuşească programul prevăzut pentru trei ani. La 19 ani urmează cursurile Universităţii din San Francisco, muncind din greu la o spălătorie pentru a face faţă cheltuielilor. După numai un trimestru, nu-şi poate reprima spiritul de aventură şi se îndreaptă spre nord, străbătând toată Alaska, printre căutătorii de aur din ținutul Klondyke. În 1898 se întoarce în SUA, sărac și bolnav de scorbut. Este nevoit să-şi amaneteze singurele obiecte mai de valoare, un pardesiu și o bicicletă, pentru a-şi putea permite o preţioasă maşină de scris. Compune, dactilografiază, studiază gramatica şi stilul, analizează operele marilor scriitori. Anul 1900 este marcat de apariţia primului său volum de povestiri, „Fiul lupului”, inspirat de călătoria în Alaska. Au urmat succese literare în avalanșă, care îi facilitează pătrunderea în cercurile înalte, şi-i asigură o viaţă îmbelşugată. „Chemarea străbunilor” (1903), „Lup Larsen” (1904), „Colț Alb” (1906), „Martin Eden” (1909) sau „Ultimul meci” (1913) sunt doar câteva repere dintr-o operă fascinantă și fastuoasă. Se stinge din viaţă în urma unei agonii atroce, la numai 40 de ani, la 22 noiembrie 1916, în circumstanţe obscure, în urma unei doze mari de opium...
de Silviu Ghering
Dincolo de propaganda turistică, mai mult sau mai puțin eficientă, România este o minune! O taină... Iar împreună vom descoperi bucuria de a respira aerul tare și curat al bogățiilor și frumuseților uitate ale acestui pământ magic, ţara noastră.
Read more: Romania frumoasa