de Mariana Borloveanu

Despre puterea credinţei este înţelept să vorbim cu toţii, dar înainte de toate trebuie să ne apropiem de Biserică, trebuie să trăim în Duh şi vrednicie întru cele sfinte. Nu este de-ajuns să intrăm în lăcaşurile sfinte, implorând toate Puterile Cereşti să ne vină în ajutor atunci când considerăm că nu mai există nicio speranţă. Cu tristeţe trebuie să recunoaştem că ne îndreptăm cel mai ades spre biserică numai atunci când conştientizăm că nimeni şi nimic nu mai poate interveni în calea fatidicului. Dar pentru că boala este cel mai cumplit lucru, ce schimbă uneori din temelii vieţile oamenilor, aş dori să vă dezvălui câteva căi care să vă călăuzească spre cele mai limpezi izvoare ale sănătăţii trupeşti şi sufleteşti deopotrivă.

Instituit de Iisus Hristos
Înainte de toate este bine să amintim cititorilor noştri că în Biserica Ortodoxă sunt rânduite şapte Sfinte Taine: Sfânta Taină a Botezului, Taina Mirungerii, Sfânta Împărtăşanie, Taina Pocăinţei, Taina Preoţiei (Hirotonia), Sfântul Maslu,Taina Cununiei.
Sfântul Maslu a fost instituit de Mântuitorul Iisus Hristos, practicat apoi de Sfinţii Apostoli şi de Biserică, prin slujitorii ei. Sfânta Taină a Maslului este lucrarea prin care o persoană, prin rugăciunile preoţilor şi prin ungerea cu untdelemn sfinţit, primeşte harul tămăduirii, al mângâierii, al întăririi în purtarea cu vrednicie a încercării ce a venit asupra sa şi al iertării păcatelor. Sfântul Apostol Iacov vorbeşte despre puterea Sfântului Maslu, spunând: „Este cineva bolnav între voi? Să cheme preoţii Bisericii şi să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn în numele Domnului. Şi rugăciunea credinţei va mântui pe cel bolnav şi Domnul îl va ridica şi de va fi făcut păcate i se vor ierta lui” (Iacov 5, 14-15).

Boala trezeşte conştiinţa persoanei afectate
Taina Sfântului Maslu este considerată de marii teologi ai Ortodoxiei ca fiind taina cea mai „smerită”, chiar dacă studiile şi analizele teologice sunt extrem de puţine în acest sens. Ea aminteşte de Împărăţia Cerurilor, unde nu mai există boli şi suferinţe. Bolnavul trebuie să înţeleagă faptul că boala sa nu este un chin inutil, ci o cale spre desăvârşire. Afecţiunile nu ne sunt date ca pedepse trupeşti aspre pentru păcatele noastre, ci reprezintă singurele căi prin care Dumnezeu poate vorbi celui suferind. Deşi boala, în general, survine fără vreun motiv fizic sau afectiv clar, ea are întotdeauna un sens. Iar sensul ei cel mai acut este acela de a trezi conştiinţa persoanei afectate. Participarea la slujba Sfântului Maslu este oricând benefică, fie că suntem bolnavi sau nu, fericiţi sau trişti, important fiind să gustăm din Potirul în care Dumnezeu împarte tuturor sănătate trupească şi sufletească.

Slujbă oficiată de şapte preoţi
Slujba Sfântului Maslu se săvârşeşte fie în biserică, fie la casele bolnavilor, iar în ceea ce priveşte timpul, se face oricând este nevoie. Se obişnuieşte ca Sfântul Maslu să se facă în zilele de luni, miercuri şi vineri şi în timpul posturilor de peste an. Sfânta Biserică a rânduit ca Slujbele Tainei Maslului să fie săvârşite de un număr de şapte preoţi, după numărul celor şapte daruri ale Sfântului Duh. Sunt însă şi situaţii speciale, în care slujba poate fi săvârşită şi de mai puţini preoţi, până la cel puţin doi. În situaţia în care Sfântul Maslu se săvârşeşte la casa celor bolnavi, aceştia trebuie să fie spovediţi şi împărtăşiţi.

Untdelemnul sfinţit, simbol al îndurării divine
Untdelemnul sfinţit la Sfântul Maslu, cu care este uns bolnavul, este simbol al îndurării divine şi totodată medicament, lucru amintit şi în Sfânta Scriptură (Luca 10, 34; Marcu 6,13). Acest untdelemn se poate pune în candelele din biserică sau din casele credincioşilor, dar la fel de bine poate fi folosit la miruit sau se poate amesteca împreună cu făina de la Maslu, făcându-se turtiţe din care se dă bolnavului să mănânce. Important este ca toţi creştinii să ştie că atunci când iau parte la astfel de slujbe trebuie să aibă asupra lor ulei şi făină. Binefacerile Tainei Sfântului Maslu - vindecarea bolilor trupeşti, izgonirea demonilor, curăţirea păcatelor, îndepărtarea relelor, uşurarea sufletească - depind de credinţa celui care primeşte această Taină, aşa cum ne învaţă cuvântul Mântuitorului: „Fie vouă după credinţa voastră!” (Matei 9,29).

Intraţi în Casa Domnului cu umilinţă şi cu smerenie
Nu pot să închei aceste meditaţii referitoare la Puterea Sfântului Maslu fără să vă dăruiesc şi câteva mărturii ale unui tămăduitor care în drumul său în slujba semenilor, întotdeauna l-a invocat pe Dumnezeu, Valeriu Popa: „Doar prin rugăciune, prin apropierea de divinitate, prin fapte de iubire faţă de semeni putem să compensăm cumva răul făcut... Căutaţi să intraţi în Casa Domnului cu umilinţă şi cu smerenie.” Cu aceeaşi smerenie încercaţi să vă apropiaţi şi de Puterea Sfântului Maslu!

Rugăciuni tămăduitoare

Slujbele Sfântului Maslu au un tipic aparte, de care se ţine seama cu sfinţenie. Se începe cu rugăciunea pentru sfinţirea untdelemnului, pe care o rostesc preoţii, fiecare, pe rând, până când aceasta se săvârşeşte de şapte ori. Al doilea moment constă în cele şapte Apostole şi Evanghelii, ce sunt urmate, fiecare, de ectenia întreită şi de câte o rugăciune pentru sfinţirea untdelemnului şi pentru tămăduirea bolnavului. Cel de-al treilea moment constă în ungerea de şapte ori a celui bolnav cu untdelemn sfinţit, rostindu-se de fiecare dată rugăciunea: „Părinte sfinte, Doctorul sufletelor şi al trupurilor… tămăduieşte şi pe robul Tău acesta (numele) de neputinţa trupească şi sufletească ce l-a cuprins…”. Apoi totul decurge conform rigorilor cuprinse în Molitfelnic.