de Mariana Borloveanu

- Moaştele sale se află la Catedrala Patriarhiei Române

În fiecare toamnă, la sfârşit de octombrie, în zilele de 26 şi 27 ale acestei luni, prăznuirea Sfântului Dimitrie Izvorâtorul de Mir şi a Sfântului Dimitrie cel Nou Basarabov constituie prilej de mare bucurie pentru ortodocşi. Credincioşii de pretutindeni cinstesc ambele sărbători, dar mare evlavie au la cel din urmă, la ale cărui moaşte vin şi se-nchină la Catedrala Patriarhală de pe Dealul Mitropoliei din Bucureşti sau poposesc pe meleagurile natale ale Sfântului, la mănăstirea de piatră din Basarabov, Bulgaria.

Sfântul a trăit în desăvârşită sărăcie
Părerile cercetătorilor teologi cu privire la perioada în care a trăit Sfântul Dimitrie Basarabov sunt împărţite. Unii dintre aceştia susţin că a vieţuit în perioada de maximă înflorire a isihasmului, în timp ce alţii sunt de părere că acest lucru s-a petrecut în secolul al XII-lea. Mai multe informaţii despre casa natală a sa, despre perioada în care păzea vacile satului, hrănindu-se doar cu pâine şi cu sare, cât şi despre credinţa şi sărăcia de bunăvoie a acestuia aflăm din însemnările învăţătorului Nicolae Nemtov, din Basarabov. Într-una dintre predicile sale, rostită de ziua Sfântului Dimitrie cel Nou, marele nostru duhovnic Ilie Cleopa spunea: „Să dăm din osteneala noastră şi la săraci, şi la cei bolnavi, ca să avem plată în Cer. Să ne amintim de Sfântul Dimitrie, care a trăit îngereşte pe pământ, în desăvârşită sărăcie, în post, în rugăciune şi cugetare la cele veşnice. Să ne închinăm la moaştele Sfântului Dimitrie ori de câte ori avem prilejul şi să citim acatistul lui că este grabnic ajutător”.

Cum au fost descoperite moaştele
Tot de la învăţătorul din Basarabov aflăm şi despre modul în care au fost descoperite moaştele Sfântului. Se spune că o tânără oarbă a visat într-o noapte că după ce se va spăla pe faţă cu apă din fântâna Sfântului Dimitrie îşi va recăpăta vederea. Aceasta a mers împreună cu părinţii, dar pentru că au ajuns noaptea târziu a amânat spălarea cu apă din fântână până dimineaţa. O durere puternică o determină să-şi dea cu apă pe ochi şi, ridicându-şi privirea, a văzut deasupra apei Lomului, lângă mănăstire, mai multe candele aprinse. Apropiindu-se de acestea, mare i-a fost uimirea când a zărit în râu moaştele Sfântului Dimitrie strălucind. A doua zi a fost scos din râu şi pus într-un car care avea să-l ducă la Ruse. Boii au tras însă carul spre casa părintească a Sfântului, unde, ulterior, s-a construit biserica ce-i poartă numele.
Tradiţia acelor meleaguri spune că turcii, în timpul unui atac, au căzut pradă ispitei şi au început căutarea unei comori pe care o credeau ascunsă în acele locuri. Găsind moaştele Sfântului Dimitrie, cuprinşi de îndoială, le-au aruncat în Râul Lom. După aproape 33 de ani, acestea au fost descoperite şi duse în satul Basarabov, unde au înfăptuit minuni nebănuite.

Icoană dăruită de Patriarhia Română
Locul unde Sfântul a trăit ca simplu ascet până la sfârşitul vieţii sale pământeşti se află în Bulgaria, foarte aproape de România, la 10 km de Ruse, în pitoreasca vale a Lomului, unde se află localitatea Basarabov. În septembrie anul trecut am ajuns la mănăstirea ortodoxă de piatră Sfântul Dimitrie Basarabov, unde a vieţuit sfântul. După ce am urcat cu sfială treptele care duc la lăcaşul din munte, am avut bucuria de a ne închina la o frumoasă icoană cu o părticică din moaştele Sfântului Dimitrie cel Nou. Încântarea a fost întregită de vestea că icoana aceea este un dar al Patriarhiei Române făcut cu câţiva ani în urmă. Părintele Ioan Ivanov ne-a spus că rânduiala este ca vara această icoană să stea la mănăstirea de piatră, bucurând sufletele multor pelerini ai acestor locuri, iar iarna este dusă la Biserica Sfântul Arhanghel Mihail, din Ruse, spre a fi ferită de intemperii.

Slăvindu-l veţi afla mângâiere
Racla de argint cu moaştele Sfântului Dimitrie cel Nou Basarabov se află la Catedrala Patriarhiei Române, iar credincioşii de pretutindeni vin să li se închine oricând simt nevoia de binecuvântare. Acum, la marele praznic al său, să ne rugăm cu toţii cinstindu-l, pentru ca astfel să ne fie ocrotitor în necazuri, izbăvitor de boli şi alte suferinţe, alinător în întristare şi mijlocitor către Mântuitorul Hristos. Mare mângâiere veţi simţi dacă, ajungând lângă racla Sfântului, veţi rosti următoarea podobie: „Ca un înger pe pământ viaţa ţi-ai săvârşit, în post şi rugăciune ziua şi noaptea petrecând, ca să înfrângi pornirea ispitelor cu care te-ai luptat, ca un ostaş adevărat al lui Dumnezeu, a cărui voie ai împlinit-o din tinereţe, Dimitrie, şi toate întunecime le-ai socotit. Pentru aceasta şi noi cu credinţă te lăudăm şi te slăvim”.