de Mariana Borloveanu

- Profitaţi de energia pozitivă de la Şinca Veche

Despre rugătorii din sihăstrii, care s-au nevoit de-a lungul vremii prin pădurile seculare şi prin peşterile tăinuite în adâncul Munţilor Carpaţi e bine să vorbim mai mult în şoaptă, şi asta pentru că aşa se cuvine. Aceşti oameni aleşi au trăit dintotdeauna departe de lume, cei mai mulţi dintre ei rămânând necunoscuţi, iubind mai mult liniştea şi izolarea. Cuviosul Antonie de la Iezer şi Sfânta Teodora de la Sihla au avut o viaţă pustnicească deosebită, dar există şi alte lăcaşuri de închinăciune ce poartă amprenta energiilor pozitive, aşa cum este Complexul Rupestru de la Şinca Veche. În toate aceste locuri, oamenii şi-au găsit întotdeauna vindecarea.

Duhul Sfântului Antonie de la Iezer îi ajută pe cei aflaţi în suferinţă
Unul dintre marii sihaştri ai Carpaţilor a fost şi Cuviosul Antonie de la Schitul Iezer. Aici se nevoiau la început doar câţiva sihaştri iubitori de linişte, de rugăciune şi de post, trăiri care l-au atras şi pe acest cuvios, deprinzându-l cu tăcerea şi cu privegherea de noapte, cu smerenia şi mai ales cu neîncetata rugăciune. După ce a simţit că rugăciunea din pustie este cea mai puternică a căutat o peşteră mică, în care, săpând cu propriile mâini timp de trei ani întregi, a realizat un adevărat altar al rugăciunii. Micul paraclis, în care avea icoane, lumânări şi tămâie, a fost chiar şi sfinţit de Episcopul Ilarion al Râmnicului. Acest loc îi era şi chilie, şi loc de rugăciune. Sfântul niciodată nu dormea mai mult de două sau de trei ore pe noapte, nici nu mânca altceva decât pesmeţi înmuiaţi în apă şi sare, cu puţine legume pe care le cultiva singur, sau pur şi simplu lăstari şi seminţe din pădure.
Pentru neîncetata sa rugăciune, pentru asceza desăvârşită în care a trăit, Cuviosul Antonie a primit de la Dumnezeu darul mai-înainte-vederii şi al vindecării suferinţelor omeneşti. Oricine venea la peştera sa şi îi cerea cuvânt de folos şi rugăciune îşi găsea întotdeauna împlinire. În această mică biserică săpată în stâncă s-a rugat Cuviosul Antonie ziua şi noaptea la Dumnezeu şi toate Puterile Cereşti, împreună cu îngerii din Cer, până la sfârşitul vieţii sale. Cobora la schit numai la marile praznice, pentru a participa la Sfânta Liturghie şi a se împărtăşi cu Trupul şi Sângele lui Hristos. Apoi, după ce lua masa împreună cu fraţii din mănăstire şi dădea sfaturi folositoare de suflet ucenicilor săi, urca din nou la peştera sa. Şi astăzi aceasta este tot loc de tăcere, izolat, cu mult har şi împlinire a tuturor dorinţelor, peste care duhul Sfântului se simte pe tot parcursul rugăciunii.

Sfânta Teodora de la Sihla a biruit lumea
În apropiere de Mănăstirea Sihla, în inima pădurii, se află peştera în care a trăit în curăţie, post şi rugăciune Sfânta Teodora. Prin rugăciunile sale şi permanentele privegheri de la miezul nopţii, Sfânta a reuşit să-şi istovească trupul, sfinţindu-şi firea şi sufletul. Cu lacrimi şi rugăciune, a biruit lumea, reuşind să-şi înalţe neîncetat gândurile numai la cele cereşti. Teodora era fiica unui dregător din partea locului, Ştefan Joldea. Încă de copilă, fata era atrasă de lumea monahală, dar, din cauza neajunsurilor, părinţii au obligat-o să se mărite. Minunea s-a întâmplat la numai un an după aceea, pentru că şi Teodora, şi soţul său au simţit nevoia să se retragă, separat, în lumea tăcerii şi a rugăciunii şi au hotărât să trăiască în curăţie şi viaţă duhovnicească. Rugăciunea din peşteră i-a dezvăluit trăiri la care nici nu gândise, iar altarul acela rupestru a devenit biserica sufletului atât de însetat după Hristos. Şi a rămas acolo, în sihăstrie, mai bine de 40 de ani. Simţind că i se apropie sfârşitul, tot ceea ce-şi dorea era să nu moară neîmpărtăşită cu Sfintele Taine. Câteva zile la rând veneau nişte păsări albe în trapeza Mănăstirii Sihăstria, şi după ce luau firmituri de pâine de pe masă, întotdeauna zburau spre Sihla. Stareţul a trimis doi călugări să meargă pe urmele acestora. Ajungând la peştera în care se nevoia Sfânta Teodora, au rămas înmărmuriţi văzând-o cum plutea, învăluită într-o lumină de foc şi rugându-se. Aceasta s-a oprit din rugăciune, chemându-i pe nume, deşi nu-i văzuse în viaţa sa şi i-a rugat să-l aducă pe duhovnicul mănăstirii să o împărtăşească. A doua zi, după ce părintele Antonie i-a dat Trupul şi Sângele Domnului, Sfânta Teodora de la Sihla a trecut la cele veşnice, împăcată. Rugăciunea din această peşteră îi ajută pe toţi cei aflaţi în suferinţă şi în deznădejde.

Lumina emană o încărcătură benefică
Încă de la începutul veacurilor, peşterile au constituit cea mai comună formă de adăpost primar, fiind şi lăcaş al desfăşurării ritualurilor religioase. Peştera sau, mai bine zis, grota de la Şinca Veche a adăpostit timp de peste cinci veacuri o mănăstire ortodoxă. Acest lăcaş din adâncul Dealului Pleşu a fost o binecuvântare şi un adăpost îngăduit de Dumnezeu pentru ca românii să păstreze nealterate valorile. Aici, sub pământ, s-a slujit Sfânta Liturghie vreme de un sfert de mileniu şi masa sfântului altar a existat până după 1970. În pronaos se mai conservă un fragment de piatră care a fost altădată stâlp de sprijin. Deasupra pronaosului se desfăşoară o scobitură rotundă, care răzbeşte până la suprafaţa pământului şi face loc luminii să pătrundă în jos. Trecerea de la peşteră la templu s-a făcut treptat, de-a lungul a sute de ani, dar omul continuă să reclădească însă cu mijloacele civilizaţiei aceleaşi coordonate ancestrale de cultură şi spiritualitate. Lumina care coboară la Şinca Veche se spune că este aducătoare de energii pozitive, iar un astfel de loc nu mai există niciunde în lume. Orice dorinţă gândită sub raza aceea de lumină devine realitate.

Fenomene neobişnuite

Aceste lăcaşuri rupestre, de reculegere şi de linişte, care dăinuie de aproximativ 7.000 de ani, sunt învăluite în mister, ceea ce denotă şi din denumirile ulterioare: „Templul Ursitelor”, „Mănăstirea Săpată în piatră”, „Templul de la Şinca Veche”. Pe lângă încărcătura pozitivă a locului, se spune că aici au loc şi fenomene paranormale, lucru susţinut de apariţia pe fotografii a unor sfere albe, aparent inexistente în momentul fotografierii.

• Moaştele Sfintei Teodora de la Sihla se află la Biserica Lavra Pecerska din Kiev.