de Adela Stăncescu

În fiecare an, duminica dinaintea sărbătorii Naşterii Domnului este închinată strămoşilor lui Hristos, despre care vorbesc Evangheliile după Matei şi Luca. Din cele două genealogii reiese că Iisus din Nazaret a fost nu numai Dumnezeu, ci şi om, şi s-a născut dintr-un anumit neam. Anul acesta, ziua în care sunt pomeniţi înaintaşii săi este 23 decembrie.

Cartea neamurilor lui Iisus
Sfântul Evanghelist Matei îşi începe scrierea arătând că Iisus nu era un om oarecare, ci era „fiul lui David, fiul lui Avraam”. El demonstrează că Hristos aparţinea, după trup, neamului evreiesc, provenind din seminţia lui Avraam - cu care Dumnezeu a încheiat un legământ sfânt -, şi din familia Regelui David. Iisus este prezentat ca o persoană reală, cu strămoşi pământeşti, care au trăit într-un timp istoric bine determinat, fiind totodată şi Mesia care va mântui neamul omenesc, aşa cum au vestit profeţii.
Primul capitol din Evanghelia lui Matei, care reprezintă genealogia lui Hristos, cuprinde 42 de generaţii, împărţite în trei perioade de pregătire pentru venirea Mântuitorului: de la Avraam până la David (epoca patriarhilor), de la David până la strămutarea în Babilon (epoca regilor), şi de la aceasta până la lisus Hristos (epoca marilor preoţi, care erau şi conducători politici ai poporului). În fiecare perioadă sunt 14 neamuri, adică de două ori cifra şapte, care este simbolul sfinţeniei.

Toţi oamenii sunt chemaţi la mântuire
Printre strămoşii Mântuitorului se află şi patru femei, deşi, la evrei, genealogia se făcea doar pe linie bărbătească. Iar acestea nu sunt evreice: Tamara şi Rahab erau din Canaan, Rut provenea din Moab, iar Betşeba („femeia lui Urie”) era de neam hitit, ceea ce arată că la mântuire nu este chemat doar poporul evreu, ci toţi oamenii, în mod egal. La sfârşitul acestui capitol, Matei aminteşte de Sfânta Fecioară Maria, însă nu vorbeşte despre o genealogie a sa. Se arată doar că Iosif se trage din seminţia lui David. Dar fiind logodnica acestuia, Fecioara Maria nu putea să fie decât din aceeaşi seminţie cu el, deoarece Legea veche evreiască interzicea căsătoriile între seminţii.

A doua genealogie, după Luca
Cealaltă genealogie este scrisă de Sfântul Evanghelist Luca şi are o linie ascendentă, care pleacă de la Iisus şi urcă până la Adam, cu intenţia de a demonstra că Hristos aparţine întregii omeniri. Printre strămoşii Mântuitorului se află David, Solomon, Iacob, Isaac şi Avraam. În Evanghelia sa, Luca nu vorbeşte despre un om oarecare, ci despre Fiul lui Dumnezeu: Iisus este „fiul lui Seth, al lui Adam, al lui Dumnezeu”.
Referindu-se la cei doi evanghelişti, părintele Sofian Boghiu spunea că: „Niciun istoric din lume, scriind despre neamul vreunui om mare, nu a mers atât de mult în trecut, printre strămoşi”. Iar despre originile lui Iisus, părintele Sofian preciza că două sunt naşterile sale: „Una dumnezeiască, din Tată fără de mamă, mai înainte de veci, iar alta ca om, omenească, din mamă fără de tată - din Sfânta Fecioară Maria”.

Obârşia divină
Spre deosebire de Luca şi Matei, care s-au referit la strămoşii după trup ai lui Iisus, ceilalţi doi evanghelişti, Marcu şi Ioan, au arătat originea sa dumnezeiască. Marcu spune chiar la începutul Evangheliei sale că Hristos este Fiul lui Dumnezeu, amintind de profeţia lui Isaia, iar Ioan scrie: „La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul. Acesta era întru început la Dumnezeu. Toate prin El s-au făcut şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut”.
Despre obârşia divină a lui Iisus, dar şi despre naşterea sa din Fecioară au vorbit proorocii cu sute de ani înaintea venirii sale. Prin profeţiile lor, care anunţau şi răstignirea, moartea, învierea şi înălţarea Lui la ceruri, ei au pregătit treptat generaţiile pentru venirea lui Mesia în lume.

„Arborele lui Iesei“, imaginea strămoşilor lui Hristos

Genealogia Mântuitorului este reprezentată simbolic prin „Arborele lui Iesei”, care poartă numele celui care a fost tatăl regelui şi psalmistului David. Scena înfăţişează pe Iesei, culcat, din pieptul căruia răsare tulpina unui arbore, iar din aceasta se desfac trei ramuri principale care pornesc în direcţii diferite. Ele formează medalioane în care sunt zugrăviţi regii evreilor, până la Hristos. Primul este David, care ţine o alăută, urmează Solomon, care are în mână o carte închisă, apoi sunt înfăţişaţi şi ceilalţi regi. În ambele părţi sunt arătaţi proorocii care au prezis Naşterea Domnului din Fecioară. Ei sunt înfăşuraţi între ramuri şi arată spre Iisus Hristos.
Despre această imagine se scrie în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel: „Şi se va arăta rădăcina lui Iesei, Cel care Se ridică să domnească peste neamuri; întru Acela neamurile vor nădăjdui” (Romani 15,12). Şi în cartea lui Isaia despre vestirea lui Mesia se face referire la tulpina din care va apărea Mântuitorul: „Toiag din rădăcina lui Iesei se va ivi şi floare din rădăcina lui se va ridica” (Isaia 11,1).

• Arborele lui Iesei a fost pictat pe pereţii exteriori ai mănăstirilor Voroneţ, Humor, Moldoviţa şi Suceviţa, în secolul al XVI-lea.