de Adela Stăncescu
- Între 31 decembrie şi 1 ianuarie, în biserici se săvârşesc slujbe speciale
Numeroşi creştini ortodocşi preferă să întâmpine Anul Nou în rugăciune, să-i aducă slavă şi mulţumire lui Dumnezeu pentru anul care a trecut şi să-i ceară un an mai bun. Multe biserici parohiale şi mănăstiri din toată ţara devin neîncăpătoare pentru credincioşii care renunţă la distracţii pentru slujbele din această noapte.
Două lumi paralele într-o singură noapte
În locul unui Revelion în familie sau în localuri, al concertelor în aer liber sau al petrecerilor în staţiunile montane, mulţi credincioşi preferă să vină în Casa lui Dumnezeu, Cel care poartă de grijă tuturor. Tineri sau bătrâni, ei vor să treacă pragul Noului An cu cântări duhovniceşti, în linişte şi bucurie. Însă dincolo de zidurile lăcaşurilor de cult, unde se săvârşesc slujbele în noaptea dintre ani, petardele asurzitoare vorbesc parcă despre o altă lume. „Afară”, numărătoarea inversă a secundelor din vechiul an se face cu zgomot, şampanie, muzică şi veselie, iar cerul se aprinde de artificiile multicolore, în timp ce „înăuntru” pragul dintre ani înseamnă în primul rând rugăciunea către Domnul Iisus Hristos: „S-a întunecat mintea mea cu cele lumeşti şi nu poate să caute spre Tine cu durere. S-a răcit inima mea de atâtea ispite şi nu poate să se înfierbânte cu lacrimile dragostei celei pentru Tine. (…) Te-am părăsit, Doamne; să nu mă părăseşti. Am ieşit de la Tine; ieşi în căutarea mea. Du-mă la păşunea Ta. Numără-mă între oile turmei Tale preaalese. Hrăneşte-mă împreună cu ele din verdeaţa dumnezeieştilor Tale Taine.” (Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos)
Rânduială liturgică unitară
Deoarece numărul credincioşilor care au ales să petreacă Anul Nou în biserică a fost tot mai mare, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât la 17 februarie 2011 ca în toate catedralele şi bisericile parohiale să fie o rânduială liturgică unitară. Astfel, întâi se săvârşeşte slujba Acatistului Domnului nostru Iisus Hristos, pentru că prin El fiecare an devine o şansă a mântuirii noastre. Urmează citirea rugăciunii de mulţumire pentru binefacerile primite de la Dumnezeu în anul care se încheie şi a rugăciunii de cerere a ajutorului lui Dumnezeu la intrare în Noul An. Apoi este intonată cântarea „Apărătoare Doamnă”, iar la final cuvântul de învăţătură trebuie să sublinieze importanţa sfinţirii timpului în Hristos Mântuitorul. Sfântul Sinod a stabilit o rânduială unitară şi pentru prima zi a anului civil, când se sărbătoresc Tăierea împrejur cea după Trup a Domnului şi Sfântul Vasile cel Mare. După Sfânta Liturghie se va oficia slujba Te Deum-ului, dar nu se citesc Moliftele Sfântului Vasile.
Exorcismele se fac doar în zilele de post
În anii trecuţi, Moliftele Sfântului Vasile cel Mare au fost citite în noaptea dintre ani sau în ziua de 1 ianuarie, mai ales din sudul ţării, dar acestea nu erau aprobate de Sfântul Sinod. Pentru că sunt rânduieli cu totul speciale, exorcismele Sfântului Vasile, prin care este blestemat diavolul, se săvârşesc în situaţii extraordinare, doar în zilele de post, după Taina Sfântului Maslu, sau în cazuri individuale la solicitarea bolnavului, şi nu trebuie citite cu regularitate. Este o rânduială care trebuie însoţită de post şi de spovedanie atât din partea clericilor, cât şi a credincioşilor. Nu puţini au fost credincioşii care până acum au asistat la exorcismele Sfântului Vasile de Anul Nou, după o noapte de petreceri cu mâncăruri şi băuturi alese.
Sărbătoarea Sfântului Ierarh Vasile cel Mare
La 1 ianuarie este prăznuit şi Sfântul Vasile cel Mare, care a trăit în Cezareea Capadocia, în secolul al IV-lea. La vârsta de 40 de ani a ajuns episcop, după ce a învăţat la şcolile din Cezareea, Constantinopol şi apoi la cea mai înaltă şcoală din timpul său, în Atena, unde a întemeiat prima grupare de studenţi creştini, combătută puternic de păgâni. Sfântul Vasile a dus o luptă aprigă pentru apărarea dogmei Sfintei Treimi, şi de aceea a suferit multe prigoniri din partea împăratului. A orânduit viaţa monahală şi a întemeiat azile şi spitale pe lângă Biserică pentru cei săraci şi neputincioşi. A murit la vârsta de 50 de ani, lăsând în urma sa o bogată lucrare teologică şi spirituală. În ziua în care este prăznuit este săvârşită Liturghia Sfântului Vasile, pe care a scris-o în timpul vieţii.
• Prima slujbă la cumpăna dintre ani a fost săvârşită la iniţiativa Patriarhului Teoctist, la trecerea în noul mileniu (1999-2000)
Tăierea împrejur a Mântuitorului
În prima zi din Anul Nou, creştinii îl sărbătoresc întâi pe Domnul Iisus Hristos, care a fost tăiat împrejur, la opt zile de la naşterea sa, aşa cum era tradiţia iudaică. Acesta era botezul oficial al Vechiului Testament, pe care Domnul l-a primit ca să împlinească o poruncă a Legii Vechi şi să se arate că El a purtat trup omenesc cu adevărat. Este ziua când a primit numele Iisus, care în limba ebraică înseamnă „Dumnezeu mântuieşte”, aşa cum a spus Arhanghelul Gavriil în ziua Bunei Vestiri. Totul se întâmplă în ziua a opta, care închipuieşte ziua veşniciei, după cum spun Sfinţii Părinţi.
