de Nicoleta Ghighilicea
- Are peste 1.000 de ani de existenţă şi este una dintre cele mai mari din Rusia
Întemeiată de doi călugări greci misionari, Mănăstirea Valaam este cea mai veche din Rusia, fiind considerată un centru al monahismului din această ţară. Deşi a fost atacată de mai multe ori în războaie, iar călugării săi au fost ucişi sau alungaţi, a fost reconstruită de fiecare dată. Acum este restaurată cu sprijinul direct al preşedintelui Rusiei, Vladimir Putin. Aici a trăit în ultimii 17 ani de viaţă şi Sfântul român Antipa de la Calapodeşti.
Supranumită „Muntele Athos de Nord”
Situată pe Insula Valaam, din Lacul Ladoga, în nord-vestul Rusiei, aproape de Finlanda, mănăstirea este cunoscută şi sub numele de „Muntele Athos de Nord” sau „Marea şi Cinstita Lavră”, pentru influenţa ei în viaţa spirituală a ţării. A fost întemeiată în 992, la doar patru ani de la începutul creştinării Rusiei, ce a avut loc o dată cu botezul acceptat de cneazul Vladimir cel Mare, la Kiev.
Ctitorii mănăstirii sunt călugării greci Serghie şi Gherman, unii dintre primii misionari care au ajuns în regiune. Canonizaţi de Biserica Ortodoxă Rusă, ei sunt cinstiţi pe tot cuprinsul ţării şi sunt sfinţii făcători de minuni ai Mănăstirii Valaam.
Distrusă şi reconstruită de 80 de ori
De când a fost fondată, în secolul al X-lea, Mănăstirea Valaam a fost distrusă de vecinii suedezi de aproape 80 de ori, pe măsură ce îşi extindeau teritoriile spre Est. În 1578, când au atacat aşezământul monahal, aceştia i-au bătut pe cei 18 călugări şi 16 ucenici până au murit. Apoi lăcaşul de cult a fost reconstruit cu ajutorul ţarilor ruşi, însă nu a rezistat multă vreme.
Un alt atac al suedezilor a avut loc în 1611, când toate clădirile au fost arse complet, iar călugării au fost ucişi. De atunci, această mănăstire de mucenici a fost părăsită timp de 100 de ani. Refăcută din ordinul ţarului Petru cel Mare, a trecut printr-o perioadă prosperă, toate clădirile fiind reconstruite.
Monahii alungaţi au plecat în Finlanda
La începutul secolului al XX-lea, Mănăstirea Valaam a devenit foarte înstărită, având 20 de schituri mici sub ascultarea sa. Însă, după Revoluţia Bolşevică, unii dintre călugării de aici au trecut graniţa în Finlanda. Monahii care au rămas la Valaam au fost expulzaţi şi ei în anii ’40, când insula a devenit bază militară sovietică. Au plecat tot în Finlanda şi au luat cu ei şi cele 30.000 de volume ale bibliotecii, precum şi toate obiectele de valoare. Acolo au întemeiat o mănăstire pe care au numit-o Noul Valaam, unde au rămas până la sfârşitul vieţii lor.
În 1970, niciunul dintre călugării ruşi care au ajuns aici nu mai era în viaţă. În Rusia, vechiul lăcaş de cult a fost transformat de comunişti în şcoală de marinari, fermă naţională sau loc de retragere pentru soldaţii rămaşi la vatră.
Renăscută după 50 de ani
În 1989, după 50 de ani de la alungarea călugărilor, Mănăstirea Valaam a fost reactivată, iar acum vieţuiesc aici peste 150 de monahi. Unele dintre bisericile devastate au fost deja restaurate, iar altele sunt încă în construcţie. Clădirea cea mai importantă este Catedrala, cu hramul „Schimbarea la Faţă a Mântuitorului”, care a fost zidită începând din 1887.
Mănăstirea deţine alte 12 schituri şi biserici, dar şi ateliere de icoane, fotografii şi cărţi, de încălţăminte, o tipografie şi o fabrică de lumânări. Călugării se ocupă în special cu sculptatul în lemn, dar şi cu pescuitul şi grădinăritul, asigurând hrana necesară zilnică.
Preşedintele Rusiei, impresionat de trecutul trist al locului
Aşa cum odinioară împăraţii ruşi Alexandru I, Alexandru al II-lea şi Nicolae al II-lea mergeau să se închine la Mănăstirea Valaam, şi Vladimir Putin vine din când în când să se roage în acest loc sfânt al Rusiei. Preşedintele ţării participă la Sfânta Liturghie în Biserica Schimbarea la Faţă, dar se interesează şi de stadiul lucrărilor de restaurare pe care le sprijină din 2005. Despre distrugerile suferite de-a lungul vremii a aflat chiar la faţa locului, din documentele istorice şi fotografiile din arhiva mănăstirii.
Născut în 1816, în judeţul Bacău, Sfântul Antipa de la Calapodeşti a intrat în mănăstire încă de tânăr şi a plecat la Muntele Athos la scurt timp după ce a fost tuns în monahim. După 20 de ani a fost trimis în Rusia să ceară sprijin pentru construirea schitului românesc Prodromu. A trecut întâi prin Kiev, apoi prin Moscova şi Sankt Petersburg, şi în fiecare oraş a primit diferite ajutoare de la mitropoliţi, stareţi şi credincioşi. Când a ajuns la Mănăstirea Valaam a fost impresionat atât de mult, încât s-a stabilit aici, nu înainte însă de a trimite ajutoarele la Muntele Athos. În această parte a Rusiei, la mare depărtare de ţara noastră, monahii ştiau deja tradiţiile paisiene de la acei călugări care fuseseră ucenici ai marelui stareţ de la Mănăstirea Neamţ. Şi Sfântul Antipa a devenit cunoscut în această regiune, fiind considerat unul dintre cei mai iscusiţi duhovnici. A murit la vârsta de 66 de ani, şi a fost înmormântat în cimitirul mănăstirii, iar acum moaştele sale se află într-una dintre bisericile de aici. Este singurul călugăr român trecut în rândul sfinţilor de Muntele Athos şi de Bisericile Ortodoxe Rusă şi Română.
• În 1790, din ordinul împărătesei Ecaterina a II-a, opt călugări de la Mănăstirea Valaam - dintre care doi au ajuns sfinţi - au fost trimişi în Alaska, pentru a-i creştina pe băştinaşi.