Main menu

header

Sfatul săptămânii

  Plantele au nevoie în permanenţă de aer proaspăt pentru susţinerea proceselor de respiraţie şi fotosinteză. Aerisirea camerelor în care sunt aşezate florile este o condiţie esenţială pentru desfăşurarea unei vieţi normale. Aerul uscat, stătut sau umed este foarte greu suportat de plante. Aerisirea atât iarna, cât şi vara trebuie să se facă fără a se produce curenţi de aer. Orice curent, cald sau rece, poate provoca daune plantelor, cărora le este deranjat climatul din jur.

Colţul de Rai al Mihaelei Tatu

  Ca o adevărată braşoveancă, Mihaela iubeşte tot ce înseamnă natură. Deşi s-a mutat în Bucureşti, a încercat să-şi construiască un „Colţ de Rai”, ce o face să se simtă ca acasă. Nu-şi consumă energia colindând prin localuri şi nici nu vede din asta un mod de relaxare. Consideră că natura, plantele reprezintă adevărata sursă de energie a lumii. Cu o fire sensibilă, cu zâmbetul cald al unei mame, vedeta ne povesteşte despre devotamentul ei faţă de natură. Tot ea ne spune: „Nu ar trebui să rupem florile de munte, pentru că nu rezistă. Acolo se simt ele fericite. Nu aş putea să rup, spre exemplu, o floare-de-colţ. Ar trebui să învăţăm cu toţii să respectăm şi să iubim natura, pentru minunăţiile pe care ni le dăruieşte!”.

  „Dragostea faţă de plante am descoperit-o acum şapte ani”
Read more: Colţul de Rai al Mihaelei Tatu

Sfatul săptămânii

  Plantele de cameră cultivate în ghivece dispun de cantităţi limitate de pământ, ce este repede sărăcit din cauza udărilor dese. Substratul ales pentru aceste plante trebuie să corespundă nevoilor fiecărei specii, în privinţa însuşirilor fizice mai ales, dar şi a conţinutului de hrană şi a PH-ului. Este foarte important ca pământul din ghivece să-şi păstreze porozitatea şi permeabilitatea cât mai mult timp, să nu se compacteze uşor, ca urmare a tasării provocate de udările repetate. O contribuţie în acest sens o are stratul de drenaj de la fundul ghiveciului.

Cum pregătim grădina în prag de iarnă

  Suntem la mijlocul unui anotimp frumos, frunze ruginii și miros de fructe coapte. E toamnă. Încă e destul de cald, ploile nu ne-au asaltat, vântul nu bate să ne zdruncine geamurile sau să rupă florile. Şi totuşi, frigul bate la uşă. În anumite zone, zilele sunt chiar şi acum destul de reci.

  Fertilizarea, primul pas
  Pentru a ne pregăti grădinile pentru vântul şi frigul ce urmează, trebuie să ţinem cont de câteva aspecte. Unul dintre ele, şi în anumite situaţii cel mai important, este acela legat de fertilizare. Acum este cel mai potrivit să împrăştiaţi îngrăşământ în grădină. Stratul astfel format va menţine Read more: Cum pregătim grădina în prag de iarnă

Nufărul Amazonului, minunea sălbatică

  Nufărul Amazonului este o plantă deosebită, ce înfloreşte numai noaptea. Frunzele sale au nervuri pline de aer, ceea ce îi permite să susţină greutăţi mai mari chiar şi de 35 de kilograme. Florile nufărului de Amazon au petale foarte dese, o floare ajungând la peste o sută de petale. Se spune că, pe vremuri, oamenii stăteau pe frunzele gigantului nufăr ca şi cum ar fi fost aşezaţi pe o saltea pneumatică. Chiar şi astăzi frunzele plantei seamănă cu o imensă farfurie aşezată pe apă, având un diametru de doi metri.

  Frunze umplute cu aer
  Fiecare „farfurie” are o margine de circa 15 centimetri, cu şanţuri adânci, pentru a lăsa apa de ploaie să se scurgă, împiedicând frunzele să se Read more: Nufărul Amazonului, minunea sălbatică

Sfatul săptămânii

  Cel mai simplu mod de a verifica dacă este sau nu timpul să udaţi cactusul este să simţiţi solul la suprafaţă, până la o adâncime de 1,5 cm. Dacă acesta este uscat, e timpul să-l udaţi. Dacă nu e uscat, nu udaţi.
  Dacă segmente din tulpină sunt scorojite şi pâmântul este uscat, atunci este momentul să udaţi planta. Dar aveţi grijă! Tulpina scorojită este şi un semn că planta a primit prea multă apă - pământul însă va fi umed. Dacă sunteţi în această situaţie, nu-i mai puneţi o vreme apă. Un cactus care a primit prea multă apă se va îngălbeni, va deveni din ce în ce mai scofâlcit şi în cele din urmă va căpăta o tentă roşiatică-maronie, ca un măr putrezit.

Cum tăiaţi Yucca pentru a o înmulţi sau ramifica?

  Dacă are tulpina dreaptă, neramificată, se poate tăia la înălţimea de 60-70 cm de la sol, iar vârful, dacă nu e prea crud, se poate pune la înrădăcinat într-o sticlă cu apă, pe un pervaz de fereastră, după ce i s-au îndepărtat frunzele de la bază pe o porţiune de 10-15 cm.
  De obicei, când se realizează tunderea plantei, se păstrează porţiunea de tulpină sau ramură bine crescută, dreaptă, de 20-30 cm lungime de la sol sau de la locul de ramificare.
  Dacă tulpina e mai groasă şi e dezgolită de frunze se poate tăia şi mai sus, dar se are în vedere faptul că de la locul de tăiere vor porni ramuri care vor creşte, iar, dacă tăierea e făcută prea sus, ramurile noi vor ajunge repede în tavan.
  Tăierile se fac cel mai bine primăvara.

Elena Popa

Sfatul săptămânii

   În momentul în care vă concepeţi amenajarea straturilor şi brazdelor de flori din curţile sau din grădinile dumneavoastră nu neglijaţi câteva aspecte de bază:
   - alegeţi specii şi varietăţi de culori diferite, pentru a putea crea contraste dinamice şi plăcute privirii;
   - aveţi în vedere ca perioada de înflorire a speciilor pe care le combinaţi să coincidă sau cel puţin să se suprapună pe o perioadă cât mai lungă;
   - nu neglijaţi necesităţile de lumină ale plantelor combinate, ţinând cont că ambele specii trebuie să suporte acelaşi soare arzător sau aceeaşi penumbră;
   - asiguraţi-vă că toate plantele folosite la amenajarea grădinii au acelaşi necesar de apă. Udarea nu trebuie să le afecteze nici pe cele setoase, dar nici pe cele mai rezistente la uscăciune.

Când Afrodita plânge răsar... anemonele

  - Regina florilor de toamnă
   Anemona este o floare de o frumuseţe rară; face parte din familia Ranculacee şi este originară din regiunile montane din jurul Mării Mediterane.

  Flori aducătoare de noroc
  Povestea spune că anemonele au apărut din lacrimile Afroditei, Zeiţa dragostei, vărsate pentru iubitul ei, Adonis, atunci când a aflat de moartea acestuia. De aceea, florile născute din lacrimile zeiţei te protejează de rău şi aduc noroc. Legenda mai spune că anemona poate prezice zilele ploioase şi că zânele obişnuiesc să doarmă între petalele ei după ce ea se închide la apusul soarelui. În limbajul florilor, anemonele simbolizează anticiparea, aşteptarea, iubirea neţărmurită. Anemonele mai sunt denumite şi „florile vântului“, datorită faptului că seminţele sunt spulberate uşor de vânt şi pot decora în orice sezon interioarele, în aranjamente cu flori tăiate.

   Bulbii se plantează vara
   Grădinarii consideră această floare ca fiind cea care dă farmec şi culoare lunii septembrie. Uneori, bulbii sunt plantaţi vara, iar în toamnă apare recompensa de culoare roz. Frunzele seamănă în miniatură cu ale arţarului şi sunt de un verde închis. Planta are în pământ o formaţiune tuberoasă negricioasă, denumită „patte” în limbajul de specialitate. Aceasta asigură perenitatea plantei şi înmulţirea ei. Frunzele formează o tufă la nivelul suprafeţei solului. Din mijlocul frunzişului ţâşnesc tulpinile florale înalte de 20-30 cm, cam opt-zece fire pe plantă. Fiecare fir poartă în vârf o floare, care poate fi simplă - alcătuită din şase-opt petale şi cu aspect de lalea sau mac - ori involtă (bătută sau dublă) - cu mai multe rânduri de petale.
  Culorile pe care le putem întâlni la această plantă sunt alb, roşu şi albastru. Florile au stamine lungi, de culoare neagră, ce contrastează plăcut cu petalele. Uneori, perioada de repaus se poate prelungi până la un an. Scurtarea pauzei, deşi necesară, influenţează negativ cantitatea şi calitatea florilor. Ca urmare, după ce plantele înfloresc şi îşi încheie vegetaţia nu se mai udă dacă tuberculii rămân în pământ. Este mai indicat să se scoată afară şi să se păstreze în depozite după o prealabilă stratificare în nisip sau în turbă, până în momentul replantării lor pentru un nou ciclu de creştere şi de înflorire.

   Lumina favorizează intensitatea culorilor
   Fiind o plantă sensibilă la excesul de umezeală şi la temperaturile scăzute, anemona se dezvoltă bine dacă este expusă la soare. În această situaţie, este favorizat şi coloritul florilor. În condiţii naturale, dacă plantarea are loc toamna, înflorirea va fi timpurie, în primăvara următoare, existând pericolul distrugerii tuberculilor, din cauza frigului asociat cu umezeala excesivă din timpul iernii. Nu suportă seceta, motiv pentru care intră în repaus vara. Este o plantă care iubeşte lumina, aceasta fiind cea care favorizează intensitatea culorilor. Este necesară totuşi o uşoară umbrire, pentru a feri planta de o insolaţie puternică şi pentru a păstra umiditatea de la nivelul solului. Tuberculii anemonei se plantează primăvara devreme, în februarie-martie, sau vara.
  Tuberculii se obţin din semănarea seminţelor în lădiţe sau răsadniţe cu pământ afânat, la sfârşitul verii. Dacă plantarea se face primăvara în februarie-martie, înflorirea va avea loc în aprilie-mai. Anemona are nevoie de soluri revene, bine drenate, nisipoase. Răsadurile tinere de anemonă se plantează apoi pe brazde în primăvara următoare. Se udă regulat şi se foloseşte îngrăşământ. De asemenea, o mare atenţie trebuie acordată înlăturării buruienilor, care pot sufoca planta. Tuberculii se pun la înmuiat cu o zi înainte de plantare. Se pun la 5-10 cm adâncime, la o distanţă de 10 cm unul de altul şi 30 cm între rânduri.

  Pătarea frunzelor versus pulverizări cu sulf
  La anemone apare des pătarea frunzelor şi făinarea. Pătarea frunzelor apare pe faţa inferioară a frunzelor şi boala evoluează foarte repede la temperaturi de peste 9 grade Celsius. Combaterea se face prin dezinfectarea solului înainte de plantare şi prin tratarea plantelor cu substanţe fungicide. Se recomandă pulverizări cu sulf.
 Elena Popa

Relaxarea Mariei Dragomiroiu: iazul şi grădina verde

    Una dintre cele mai iubite cântăreţe de muzică populară din România, Maria Dragomiroiu, trăieşte într-o casă mare, spaţioasă, în exteriorul căreia predomină verdele. Cu toate că este foarte ocupată, artista are grijă de plantele din curte, multe la număr: trandafiri, ficuşi, muşcate - înflorite aproape tot anul -, cei doi nuci - ce îi răcoresc zilele de vară - şi tuia - arbuştii ce împrejmuiesc ograda şi care se menţin verzi chiar şi în timpul iernii, dar şi de iazul din spatele grădinii care îţi induce o stare de relaxare şi de odihnă. Datorită faptului că a crescut pe meleaguri vâlcene, departe de larma Bucureştiului, Maria adoră natura, iar curtea casei sale este înmiresmată şi colorată de flori şi de clasicul gazon, fiind udate şi întreţinute de cele mai multe ori de un grădinar profesionist.

Read more: Relaxarea Mariei Dragomiroiu: iazul şi grădina verde

Sfatul săptămânii

    Ca plantă de interior, popularul cerceluş (fuchsia hybrida), originar din America de Sud şi Mexic, trebuie orientat spre sud, est sau vest şi ferit de razele directe ale soarelui.

    Vara poate fi mutat afară, preferând o temperatură cuprinsă între 15 şi 21 de grade Celsius şi cu 10 grade Celsius mai puţin pe timpul nopţii. Dacă temperatura creşte peste 24 de grade Celsius, fuchsia hybrida nu mai înfloreşte şi riscaţi să i se ofilească florile.