Aşadar, ctitoria marelui Ştefan are deja cinci secole de existenţă, dar timpul pare că nu şi-a pus amprenta pe ea. Referindu-se la năvălirea polonezilor în anul 1497, cronicarul Grigore Ureche spune: „Leşii umblau prin păduri de aflau prăzi şi jafuri, nesocotind de bună seamă nici Mănăstirea Sfântul Ilie”. 
Dacă vrei să mergi la Mănăstirea Pissiota te opreşti la Potigrafu, pe DN1. De aici, un indicator te îndrumă spre lăcaşul Domnului. Când ai ajuns aici, răsuflarea ţi se taie de frumuseţea peisajului. Turnul bisericii mănăstirii, realizat în stil italian, este perfect încadrat într-un ansamblu bizantin desăvârşit. O sinteză perfectă, ce aminteşte pe undeva de stilul bisericilor macedonene. Aceasta este amprenta ctitorului, marele inginer şi om de cultură Nicolae Pissiota, după care s-a dat şi numele lăcaşului de cult.
Sinaia. Mănăstirea Sinaia. Cine nu a păşit măcar o dată treptele acestei mănăstiri atât de frumos clădite la poalele Munţilor Bucegi? Mănăstirea Sinaia este situată într-un cadru natural feeric şi datează din secolul al XVII-lea, fiind prima construcţie pe acest teritoriu. Fondatorul Mănăstirii Sinaia este Spătarul Mihail Cantacuzino, care împreună cu mama sa, Elena, şi cu sora sa, Stanca, au mers într-un pelerinaj la Locurile Sfinte, aproape de Muntele Sinai, unde s-au rugat în Mănăstirea „Sfânta Ecaterina”. Impresionat de ceea ce a văzut, s-a hotărât ca la întoarcerea în Ţara Românească să construiască un lăcaş sfânt în Carpaţi şi să-l închine Sfintei Fecioare Maria. Numele mănăstirii, „Sinaia”, a fost inspirat după Muntele Sinai. Importanţa Muntelui Sinai ţine de istorie şi de tradiţia biblică. Moise a primit aici tablele legii cu cele „zece porunci”.
Maramureşul este plin de frumoase mănăstiri de lemn, unele dintre ele celebre pentru înălţimea turlelor, altele pentru cea a picturilor. În orice caz, originalitatea stilului este ţinut în viaţă de meşteri lemnari, care duc mai departe autenticitatea unei arte apreciate de români şi străini deopotrivă. Mănăstirea Bârsana, una dintre cele mai frumoase pe care le-am văzut în acest colţ de ţară, poate fi numită fără a greşi „un colţ de Rai”, chiar dacă formula este atât de des folosită, încât pare a-şi fi pierdut valoarea. Localitatea cu acelaşi nume se află pe malul drept al Izei, la 20 km de oraşul Sighetul Marmaţiei. Despre Bârsana ca aşezare omenească se ştiu multe lucruri din documente străvechi, ce atestă că la 1326 Regele Carol Robert a emis o diplomă prin care cneazului Stanislau Bârsan îi sunt întăritedrepturile asupra moşiei Bârsana.
În oraşul Piatra-Neamţ există una dintre cele mai frumoase biserici dedicate Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul. Biserica face parte din ansamblul arhitectural alcătuit din Curtea Domnească, Biserica „Sfântul Ioan” şi Turnul-clopotniţă şi, potrivit izvoarelor istorice, este ctitorie a lui Ştefan cel Mare. Cum era de aşteptat, municipiul Piatra-Neamţ s-a dezvoltat ca oraş în jurul Curţii Domneşti a lui Ştefan cel Mare. Ansamblul arhitectural constituie cel mai de preţ giuvaer spiritual al oraşului Piatra-Neamţ şi, în acelaşi timp, este un simbol cu care locuitorii oraşului se mândresc.
Stil arhitectural moldovenesc
Complexul este situat în plin centru al oraşului Piatra-Neamţ, în Piaţa Libertăţii, şi n-ar trebui ratat de niciun turist aflat în zonă. Din Curtea Domnească s-a mai păstrat doar o parte din pivniţele casei domneşti, unde se află acum o expoziţie muzeală şi bucăţi din zidul incintei. Biserica „Sfântului Ioan Botezătorul“ a fost ridicată între 1497 şi 1498, având un aspect monumental, elegantă, fiind caracteristică stilului arhitectural moldovenesc din acea perioadă, îmbinând planul dreptunghiular şi bolţile semicilindrice cu planul trilobat şi turla pe naos. Turnul, construit în 1499, din piatră brută şi întărit cu patru contraforturi ce-i subliniază profilul zvelt, are 19 metri înălţime.