Nu fusesem niciodată la un spectacol de revistă. Văzusem câte ceva, să-i zic, sub formă de conservă, la televizor. M-am încumetat cu greu să calc în Bucureştiul vechi, unde păşeşti pe nişte scânduri, iar pe dedesubt se cască o mică prăpastie. A meritat însă din plin experienţa. Recunosc că, dacă n-ar fi existat filmul lui Mungiu, n-aş fi ajuns niciodată! Pentru că n-aş fi cunoscut-o pe Liliana Mocanu, recepţionera imposibilă (o actriţă de top), şi nu m-aş fi lăsat tentată să văd spectacolul pe viu. Din start trebuie să vă spun că intri în atmosferă datorită unei senzaţionale cortine luminoase, mai ceva ca surata ei de la Oscaruri. Spectacolul îţi aminteşte de „Actorul şi sălbaticii”. Te gândeşti că probabil aşa trebuie să fi fost şi pe vremea lui Tănase. Am văzut „Scandal în paradis”. Titlul pare puţin lipsit de respect, dar nu e. Momentul apoteotic îl reprezintă intrarea în scenă a Stelei. Clar un nume predestinat. Este fermecătoare, de un temperament scenic extraordinar, îmbrăcată cu gust şi încălţată cu nişte pantofi care te duc cu gândul la cei ai lui Dorothy din „Vrăjitorul din Oz”. Sala e în delir. Bărbaţii nu mai prididesc să-i sărute mâna, are un ritm de invidiat, o fermitate şi o dulceaţă deopotrivă, un scheci cu dedesubturi şi deloc vulgar. Coboară în sală! Te subjugă! O încântare... Se perindă diverşi alţi artişti bine cunoscuţi, dar parcă şi mai iscusiţi în... direct. Vasile Muraru şi Nae Lăzărescu, Paula Rădulescu, Alexandru Arşinel, Nae Alexandru şi, din fericire, şi o nouă generaţie. Liliana are un text cu o judecătoare aspră şi convingătoare, mai de temut decât toţi magistraţii care apar pe la televizor, pentru că ea îşi face meseria cu har. Mergeţi să vă convingeţi!Irina Margareta Nistor