Cred că, înainte de a toate, ar trebui să lămurim ce este un vârcolac. În literatură este descris ca fiind omul care se transformă în lup pe timp de noapte, cu condiţia să fie lună plină, redevenind la natura sa umană peste zi. Adică un fel de doctor Jekyll şi domnul Hyde. Una dintre cele mai reuşite variante ale acestei poveşti rămâne cea cu Jack Nicholson, care a ştiut să trateze cu suficientă ironie personajul în 1994.
„Omul-lup” este un film de groază, din păcate, şi la propriu, şi la figurat, privitorii reuşind mai degrabă să se distreze pe seama umorului involuntar al personajelor decât să se sperie prea tare. Benicio Del Toro joacă rolul fiului rătăcitor. El revine în casa părintească dintr-o Anglie a sfârşitului de secol al XIX-lea, după ce îi moare în mod suspect fratele. Aici dă peste potenţiala sa cumnată, Emily Blunt, pe care o place chiar şi tatăl băieţilor, Sir Anthony Hopkins. Oribil, dar se mai întâmplă! Ca să dea mai multă culoare poveştii, în pădurea din apropiere se află o şatră de ţigani, Maleva fiind cea cu puteri cu adevărat magice. Câteva scene mai târziu aflăm că, în ciuda numelui cu rezonanţă bulgărească, ea este româncă. Asta deşi abia poţi distinge cuvintele spuse pe limba noastră, ele fiind pocite în ultimul hal. Cum era şi previzibil, vârcolacii se înmulţesc, sunt tot mai violenţi, omoară cu sălbăticie şi pare că nimeni nu le poate veni de hac, deşi intră pe fir un poliţist, Hugo Weaving. Cum finalul este unul deschis, ne dă să înţelegem că va exista şi o parte a doua, pe care cu siguranţă nu ne-o dorim. Dar probabil că nu vom avea de ales.
(„The wolfman”)
SUA, 2010
Regia: Joe Johnston
Cu: Benicio Del Toro, Anthony Hopkins, Emily Blunt, Hugo Weaving, Art Malik, Geraldine Chaplin.