…De ani buni, Teatrul de Comedie din Capitală nu oferă doar spectacole bune şi foarte bune, ci şi evenimente. Cum este şi ultima premieră, un spectacol de excepţie, de la autor (Mihail Bulgakov) la regizor (Alexandru Tocilescu) şi actori: „Casa Zoikăi”, ce se va juca ani buni cu „casa închisă” şi se va mai restrânge (de la 3 ore şi 40 de minute, cu două pauze).

…Bulgakov se întoarce pe cai mari pe scena românească, după „Maestrul şi Margareta”, „Cabala bigoţilor” şi „Fuga” (spectacol de mare ecou jucat la Comedie acum 15 ani). Azi, cu un text din 1925, interzis în Rusia natală. Cum să treacă de ochiul vigilent al stalinismului o asemenea piesă atât de acidă cu societatea sovietelor?! Pe scurt, în centrul Moscovei, într-un apartament cu şase camere, fiinţează un atelier de croitorie şi „o şcoală de croitorese pentru soţii de funcţionare şi muncitoare”, în fapt un frecventat bordel. În „atelierul” Zoiei Denisova Pelţ (extraordinar rol realizat de valoroasa actriţă Virginia Mirea), ziua tronează un tablou cu Marx, în timp ce noaptea e întors, pentru a apărea un lasciv nud de femeie, în ton cu seratele încântătoare, cu droguri şi „prezentări de modă”. Prin „Casa Zoikăi” circulă pe „dublu sens” mulţi şi multe. Verişorul patroanei, creierul afacerii, un bişniţar de viaţă care, scăpat de la „rece”, vinde conducători (portretele lui Lenin şi Stalin), oferind un alt rol mare pentru George Mihăiţă, după cel din „Revizorul”; un conte (Gelu Niţu, impecabil) care se acomodează cu perioada de tranziţie drogându-se; Fata din casă (Mihaela Teleoacă, fantastică forţă scenică); un director comercial (Valentin Teodosiu, remarcabil şi în acest spectacol), doi chinezi-traficanţi de cocaină (Dragoş Huluba şi Aurelian Barbieru, cu mult farmec); manechinul Alla (nu Pugaciova, ci Vadimovna), rol mic, frumos creat de Emilia Popescu; croitorese, trei „doamne iresponsabile”, doi tovarăşi anchetatori etc. Cu toţii, vegheaţi de administratorul blocului, „subdezvoltat intelectual” şi corupt (Gheorghe Dănilă, veşnic tânăr în umorul lui tonic). Ca tabloul societăţii ruseşti (de atunci, de azi?!) să fie complet, mai are loc şi o crimă pentru bani. Unul e ucigaşul (chinezul Heruvim), altul „făptaşul” oficial (Zoika)!

…Alexandru Tocilescu realizează o montare cu ritm seducător, în decorul funcţional al Vandei Maria Sturdza, cu muzică fericit aleasă (Gabriel Basarabescu) şi viză coreografică (Păstorel Ionescu). Cu vervă nestăvilită, inventivitate structurală, atent la detalii şi la întreg, lordul regiei româneşti oferă un spectacol de zile mari. Nu-i doar comedie, minunat gândită şi jucată, ci şi o tulburătoare felie de etică a istoriei, cu final trist, amar, cum este şi acel sistem care a ucis milioane de oameni şi a mutilat generaţii de suflete. Ceea ce Alexandru Tocilescu şi-a propus să nu uite, de dragul ignoranţei Prezentului!