…Am fost convins, până mai ieri, că dramaturgia autohtonă este ocolită, dacă nu chiar umilită, numai de majoritatea regizorilor și directorilor de teatre, care nu caută, darămite să mai citească piesa românească, dar afirmă, cam în cor, că ea nu există, cu rarele excepții! Realitatea este însă mult mai gravă!... Două întâmplări recente m-au întristat rău, obligându-mă să reformulez conștient titlul acestui material: unde ne sunt cronicarii dramatici „de altădată”?! Nu-i nostalgia evantaiului de adevărați critici de teatru, ci necesitatea acelor experți în domeniu, acum: regretații Valentin Silvestru, Radu Popescu, Mircea Ghițulescu, Dinu Kivu, Dumitru Chirilă, Bogdan Ulmu etc.
…Primul Festival al Primăverii teatrale, „Bacău Fest Monodrame”, între 21 și
26 aprilie. La unicul colocviu din Gala teatrală, am criticat faptul că dintre cei șase actori prezenți în Concurs, niciunul nu a ales un text românesc, propunând ca pe viitor conducerea Festivalului să stimuleze și prezența unei piese autohtone. Imediat a sărit o duducă cronicăreasă: „Poate actorii noștri nu se regăsesc în textele autohtone?!”… Am crezut că-i o ironie, dar, după dezbateri, persoana respectivă a încercat să mă convingă că nu există și autori români de monodrame! I-am dat numai două piese de antologie teatrală, „Iona” și „Paracliserul” de Marin Sorescu. „Nu-s texte prea grele?”, a replicat cronicăreasa. Unde ești, Gorgias, as al sofiștilor?... Oricum, propun și texte semnate de Teodor Mazilu, Dumitru Solomon, Băieșu, Naghiu, Doru Moțoc, Ovidiu Genaru (autor băcăuan nedrept uitat!), ba, având în vedere că multe „opere” prezente-n Concurs erau dramatizări, aria se poate lărgi. Monodrame, tot genul de piese românești EXISTĂ! Doar trebuie încredere în ele, căutate și citite. Nu-s toate capodopere soresciene, dar pot oferi, oricând, un set de texte dramatice autohtone de luat în seamă...
…Prima parte a lunii mai (9-14 mai), în frumosul Proiect „Teatrul peste Prut”, pe scena Teatrului Evreiesc de Stat București, ca retur la aplaudatul turneu al trupei din Capitală la Chișinău. Am urmărit șase admirabile spectacole (trei piese rusești - două Cehov și Bulgakov, trei românești - două Matei Vișniec și M.M.I.) prezentate de Teatrul Național „Satiricus I.L. Caragiale” Chișinău, în regia aceluiași excepțional regizor Sandu Grecu. Teatrul basarabean a trimis prin e-mail invitații la 12 cronicari dramatici din București! Dar n-a venit decât unul: Ion Cocora, redutabil exponent al vechii gărzi! Un alt argument, trist, că dramaturgia autohtonă e ocolită și de presa de specialitate, aliniată (?!) majorității regizorilor și directorilor de teatre.
…O soluție mi-a oferit-o, săptămâna trecută, apreciatul actor Alin Holcă, de la Teatrul „Ariel”, Râmnicu-Vâlcea, care este și student la Regie în Cluj: la cursurile de regie să se introducă obiect de curs, cu examen parțial, și „Dramaturgia română contemporană”! Excelentă idee! Aș adăuga introducerea acestei materii și la teatrologie. Ministerul Culturii, al Educației, ce ziceți?
