…Naţionalul bucureştean a încheiat stagiunea cu un spectacol („Sinucigaşul”) de zile mari. Unul care, de la premiera din 23 mai, s-a jucat cu „casa închisă”. Un remarcabil text al rusului Nikolai Erdman, scris în 1925, dar interzis de Stalin, incomodul autor fiind deportat trei ani în Siberia. Piesa a văzut luminile rampei la Moscova abia în 1990 (când s-a montat şi la „Nottara”, cu Horaţiu Mălăele în rolul principal). Text complex, tragic şi comic, tulburător prin actualitatea lui. Un şomer (cum există şi azi!), întreţinut de soţie şi de soacră, visează să devină celebru şi bogat cântând în premieră la tubă (excelentă scenă în spectacol!), însă nu găseşte salvarea din „viaţa n-are sens” decât în gândul sinuciderii. Ideea capătă imediat ecou, în bloc aşezat pe orizontală (ingenioasă scenografia Dianei Ruxandra: 13 apartamente unul lângă altul, cu tot atâtea ceasuri moarte, amintind de Dali şi de celebrul tablou „Persistenţa memoriei”) apoi în rândul intelectualităţii, al artiştilor, al „maselor”, fiecare vrând să se folosească de „sinucidere”. Femeile îl conving ce bine e să te sinucizi, îl îmbată, numai că şomerul se ridică din coşciugul acoperit de coroane, descoperind că „viaţa este minunată”!

…O minunată farsă tragică în stare să declanşeze ropote de aplauze şi să facă din spectacol un eveniment. Este rolul distinsului regizor Felix Alexa, care a gândit actual piesa şi a găsit un actor genial pentru o scriitură de referinţă. „Singurul actor care putea interpreta, în viziunea mea, această partitură atât de complexă, care îmbină perfect tragicul şi umorul tandru este Dan Puric”, declara directorul de scenă. Dan Puric, unicul actor care fascinează o sală (cum înţelept zice Radu Beligan) „şi cu vorbe, şi fără vorbe”, reuşeşte un rol memorabil, în care nu fac dihotomia teatrul clasic („Sinucigaşul”) - pantomimă („Don Quijote”, „Toujours l’amour”), pentru că el este un artist-total. În „Sinucigaşul”, uluitorul Dan Puric dă textului fior grav, naivitate, depresie şi visare, suflet şi ironie, viermuind uman, uneori ca un Charlie Chaplin într-o societate putredă (şi ieri, şi azi!). Rol de vis pus în lumină de Artistul Dan Puric, de regizor, dar şi de o trupă încântătoare din care e greu să nu remarci pe cineva, când Adela Mărculescu (soacra), Costel Constantin (administratorul blocului), Maria Buză (diva), Marius Bodochi (şeful intelectualilor), Marius Manole (în finalul rolului de poştaş, sol al maselor) dau cu farmec recitaluri aplaudate la scenă deschisă, iar Ileana Olteanu (soţia), Tania Popa (o amantă), Lamia Beligan (o artistă), Vitalie Bichir (chelner, cioclu) conferă distincţie rolurilor (mari, mici) prin forţă scenică şi rafinament.