… Conştient că publicul are nevoie, mai ales în aceste vremuri destul de triste, de cât mai multe comedii bune (nu şuşe!), Teatrul Evreiesc de Stat a încheiat anul 2010 cu o premieră de mare haz, în limba română: „Azilul amanţilor”, text de ecou prin lume al britanicilor John Chapman (actor, dramaturg, exponent celebru al farsei interbelice) şi Dave Freeman. Piesa s-a mai jucat şi la noi, la Târgu-Mureş, cu titlul „Clinica amanţilor”, iar opţiunea repertorială de la TES s-a dovedit foarte inspirată. Căci avem de-a face cu o spumoasă comedie de situaţii şi replici cu haz, în care actorii joacă efectiv cu o plăcere molipsitoare. Când un text ca acesta întâlneşte un evantai de actori profesionişti, precum cei de la teatrul condus de veşnic tânărul Harry Eliad, şi un regizor ca freneticul Dan Tudor, născut pentru comedia fină (ca şi actor!), nu putea rezulta decât un spectacol dinamic, la care se râde sănătos, în cascade.
... O tânără, frumoasa şi senzuala doamnă Harriet, ajunge să trăiască singură, într-un apartament elegant din Londra, ca femeie întreţinută de doi amanţi, bărbaţi căsătoriţi, trecuţi cam de mult de prima tinereţe: Gordon - care are o afacere cu pui şi Alec - „marinarul” prins într-un business cu peşte. Cei doi vizitează regulat apartamentul pe care-l plătesc la greu, fără să ştie unul de celălalt, abila Harriet reuşind să-i facă pe cei doi să respecte „programul” prin prezenţa imaginară a lui Mamy. Toate bune şi frumoase, până în ziua în care Gordon îşi luxează piciorul, căzând pe scări, după ce a alunecat pe un peşte sărit din sacoşa lui Alec. Lucrurile se complică, minciunile curg lanţ, spre deliciul spectatorilor, mai ales că Harriet se descurcă de minune, ajutată şi de prietena nefericită Anne (venită din Noua Zeelandă). Mai mult, patroana „azilului de amanţi” nu are scrupule, din moment ce, pretinzând că soţul ei e prin Peru, găseşte cu nonşalanţă circumstanţa atenuantă pentru viaţa ei desfrânată: „Nu înseamnă că, dacă uneori iei un taxi, trebuie să-ţi vinzi maşina”!... Hazul ia proporţii, în final, când apar soţiile lui Gordon şi Alec, şi soţul rătăcit peste Ocean, apartamentul devenind o clinică nu de ortopedie şi dureri lombare, ci una a vindecării de adulter.
... Pentru un asemenea text mustind de comic, erau necesari actori pe rol şi un regizor atent la detaliile hazoase, dar şi la ansamblul reprezentaţiei. Şi Dan Tudor reuşeşte încă un spectacol de expert al comediei, cu actori minunaţi, prinşi cu pasiune într-un joc dinamic, spontan. Experimentaţii Mihai Ciucă (Gordon) şi Cornel Ciupercescu (Alec) oferă un adevărat recital, marea surpriză fiind Cornel Ciupercescu, într-un rol inedit. Pline de vervă, umor şi temperament sunt Harriet (Viorica Bantaş) şi Geni Brenda (Anne) - în două roluri grele, Roxana Guttman (Magda) şi Cristina Cîrcei (Mildred), cele două soţii, cu acelaşi farmec natural - Nicolae Botezatu (Richard). Cu toţi (în scenografia Alinei Herescu şi muzica lui Vlad Creţu), creatorii unei comedii irezistibile.