Cum aţi aflat, probabil, viaţa noastră se desfăşoară pe mai multe planuri şi, oricum, în mai multe locuri, singuri, alteori în echipe mici de doi-trei, sau cu tot colectivul unui spectacol de revistă, ce însumează decoruri, costume, lumini, aparatură de sonorizare, cabiniere, maşinişti, coafeze, balerini, cântăreţi, actori. O armată întreagă de oameni. Tocmai ne-am întors dintr-un asemenea turneu, obositor, dar extraordinar de frumos. Am fost să jucăm în nordul Moldovei în două locaţii foarte îndepărtate, Buhuşi şi Ipoteşti. De acolo până unde se agaţă harta în cui sunt doar câţiva kilometri. De n-aţi atins niciodată locurile acelea unde Moldova se înfrăţeşte cu Bucovina n-aţi văzut nimic. Veţi rămâne uimiţi cum niciun partid nemernic n-a defrişat pădurile care aici umbresc spaţii întinse şi mărginesc drumul excepţional ce străbate Moldova. Printre ele sunt petice de iarbă, de un verde deschis, unde se văd sate curate, cu căsuţe colorate, iar bisericile mai înalte stau de strajă aşezărilor omeneşti paşnice. Din loc în loc întâlneşti indicatoare ce te îndeamnă să vizitezi cele mai frumoase mănăstiri din România.
Un prim popas (căci până la ţinta noastră erau de parcurs 500 km), a fost la Hotelul Marika Inn, dincolo de Roman. Clădirea, apărută în ultimii ani, este de o frumuseţe, cu statură austriacă, sobră, înaltă şi plină de muşcate. Patroana, doamna Ana, o femeie în floarea vârstei, frumoasă şi fără fasoane, ne-a primit binevoitoare şi ne-a invitat în grădină. De jur-împrejur, arbuşti, brazi şi trandafiri fără număr. A urmat apoi un prânz copios, şi cu curaj pot să afirm că avem de-a face cu un local de 5 stele, cu bucătărie rafinată, rar întâlnită la noi, şi un serviciu impecabil. Adăugaţi camere de hotel luxoase şi un centru de SPA care te îmbie să mai treci într-o scurtă vacanţă. Noi nu puteam zăbovi, căci seara aveam spectacol la Buhuşi.
Ploaia ne-a însoţit o parte din drum şi ne-a speriat că n-o să putem să ne facem datoria. Dar Dumnezeu e mare! Ne aşteptau un platou înconjurat de copaci, un amfiteatru natural amenajat, o scenă modernă şi tot ce este necesar unui mare spectacol. Lumea venea spre acest amfiteatru cu teama norilor grei în spate şi cu umbrele în loc de baston. Dar, minune! Cu zece minute înainte de ora stabilită, cerul s-a înseninat, şi în scurt timp s-au adunat 7.000 de oameni. Vă daţi seama cu ce plăcere am jucat şi cât de fericiţi au fost spectatorii!
După aceea a urmat întâlnirea cu autorităţile oraşului într-un local drăguţ, cu gustări care mai de care mai originale şi caşul de Bucovina, vestit.
Şi, ca sărbătoarea să fie mai cu moţ, bucătarul-şef a intrat în sală însoţit de echipa de chelneri, purtând pe tava imensă un berbec întreg făcut la cuptor. Ne-a umplut inima de bucurie iubirea cu care am fost înconjuraţi, dovadă de preţuire şi recunoştinţă, căci aceasta reprezintă de fapt răsplata strădaniei noastre. De aceea nici pe ploaie, nici pe vânt nu simţim niciodată oboseala. (va urma)