În fiecare zi mă năpădesc amintirile în acest oraş în care trăiesc de 60 de ani. E adevărat, ne obişnuim cu străzile, clădirile, oamenii şi, furaţi de viaţă, nu constatăm întotdeauna schimbarea. Dar ea există lângă noi, în rău sau în bine, şi o observă alţii puşi să ne-o amintească.

Teatrul Constantin Tănase, reparat şi modernizat, ne-a primit de doi ani în spaţii curate, iar publicul este fericit la Savoy, unde s-a simţit bine atâtea zeci de ani. Boema noastră, din păcate, nu mai există, căci din inconştienţă a fost cedată. O crimă!! Era singura grădină de vară din centrul Bucureştilor unde se putea lua o gură de aer, chiar şi pe ploaie, căci era acoperită, şi unde românii mai luau o gură de speranţă. Spectacolele lui Puiu Maximilian şi ale lui Vasile Veselovschi sunt şi azi în sufletul spectatorilor din toată ţara. Boema era un punct de atracţie al Capitalei.

Până prin anii ’80 mai funcţiona o grădină de vară. Herăstrău, un spaţiu mare cu o capacitate de 2.000 de locuri în mijlocul parcului. Aer, copaci, flori. Superb! Nu ştiu ce a determinat retragerea ei din peisajul cultural, dar a devenit în ani o junglă de buruieni, complet deteriorată, părând irecuperabilă. În ultimii patru ani, stârniţi de directorul nostru Alexandru Arşinel, mai-marii de la Primărie au dat bani (cred că primarul era Adriean Videanu) şi au reparat grădina. A fost important să existe bunăvoinţă din partea edililor, căci lucrarea a costat enorm. Noi, artiştii, însă n-am uitat-o. Aici se jucau toate spectacolele de succes ale teatrelor bucureştene: Teatrul Municipal, Naţional, Teatrul de Comedie cu „Preşul”, „Peţitoarea” sau „Gali Gay”, mă rog, stagiune plină de vară.

Publicul însă, furat de vârtejul evenimentelor, de provocările noii orânduiri şi, de ce să nu recunoaştem, de grija permanentă a zilei de mâine, a uitat-o. Ei! A venit vremea s-o frecventaţi din nou. Datorită unui contract inteligent, făcut cu TVR 2, în fiecare sâmbătă se vor transmite în direct spectacole de succes ale Teatrului Constantin Tănase. Sâmbătă, 29 iunie, a avut loc primul dintre ele. Emoţii mari şi în trupă, şi în carul TVR.

O transmisie în direct nu este o joacă, iar băncile grădinii, dacă sunt golaşe, nu motivează artiştii, ca să nu mai vorbim despre vremea capricioasă care ne pândeşte. Dumnezeu a fost bun cu noi. Totul a mers aţă. Sala arhiplină s-a înfierbântat, şi aplauzele au însoţit toate apariţiile în ritm sacadat. Vă rog să veniţi sâmbătă seara la Herăstrău, ca să vă convingeţi. Veţi pleca acasă satisfăcuţi.