„...Ani de muncă, ani de stres, presăraţi cu întâmplări frumoase şi mai puţin frumoase, se opresc din fuga ireparabilă a timpului, lăsând loc tihnei şi bucuriei atunci când poţi petrece o vacanţă - fie ea şi de câteva zile - împreună cu bunii şi adevăraţii tăi prieteni, departe de problemele cotidiene. Noi, adică un grup de şapte prieteni nedespărţiţi din Nürnberg, Germania, am pornit-o la drum spre ţara noastră de origine, invitaţi fiind de prietenii români să petrecem o săptămână de vacanţă pe Litoralul Mării Negre. Deci noi, cei şapte temerari, am luat avionul Nürnberg - Bucureşti. Am ajuns pe Aeroportul Bucureşti-Otopeni, iar aici ne aştepta un microbuz al cărui şofer, Ilie, era un tip jovial şi hazliu. Dar nu numai atât! Am avut parte de încă o imensă surpriză: am fost aşteptaţi şi de familiile Roşu şi Enescu, care, venind direct de acasă, s-au grăbit să ne aducă o serie de bunătăţi, încărcând un vehicul întreg cu adevărate «trufandele», cărora de ani buni nu le-am mai simţit gustul «autohton»: peşte, un porc întreg - proaspăt tăiat -, brânză, roşii «adevărate», castraveţi, pepeni, pâine excelentă, vin, ţuiculiţă şi multe altele. Au dorit cu toţii să ne simţim cât mai bine în ţara din care am plecat cu decenii în urmă.

Călătoria Bucureşti - Mangalia a decurs ca-n filme: am râs, am ascultat anecdote, ne-am veselit, având astfel de prieteni cu suflet şi un purcel numai bun de pus la frigare la bagaj. Ce mai vrei? Vremea a ţinut cu noi, a fost superbă... Iar când am ajuns la 2 Mai - gazda noastră, Stela, ne-a salutat cu drag şi, dând cu ochii de cantitatea de alimente din maşină, ne-a întrebat într-un ton numai al ei, de glumă dojenitoare: «Măi, copii, dar până când aveţi de gând să staţi? Pân’ de Crăciun?» E drept, ne-au trebuit câteva ore, până ce am reuşit să depozităm toate alimentele aduse... A doua zi am fost invitaţi la aniversarea unui mare om de afaceri: am fost primiţi cu braţele deschise, am petrecut minunat, am dansat până în zori. A fost o sărbătoare de neuitat! Îi mulţumim şi pe această cale domnului Ioan Niculae şi surorii sale Cornelia. Însă nu numai la această aleasă aniversare, ci şi în minunata vilă, unde am fost cazaţi, ne-am distrat, am râs din inimă şi am avut parte de multă voie bună. Duminică am vizitat ferma de capre din comuna Nicolae Bălcescu, fermă care şi-a câştigat o reputaţie naţională şi internaţională, datorită calităţii excepţionale a produselor, dar şi prin meritul managerului ei, domnul Grecu, un antreprenor cu o inimă mare pentru toţi angajaţii săi. Ce am putut vedea la această fermă nu am mai văzut până acum nicăieri. Am fost întâmpinaţi apoi de prietenii noştri din Neptun, la restaurantul «Insula». Şi aici am petrecut o seară nemaipomenită, de vis. Mulţumirile noastre se îndreaptă către familia Marin Mitică şi Mariana. Le urăm din suflet sănătate şi împlinirea celor propuse! Zi de zi ne-am delectat cu bunătăţi gătite special pentru noi de Stela, de fiica acesteia, minunata Doina, şi de neobosita şi draga noastră Sida Spătaru. Toate trei sunt pentru noi prietene adevărate, ce nu pot fi găsite oriunde şi oricum... Dragele noastre, mii de mulţumiri pentru tot ce aţi făcut pentru noi! A fost o săptămână fantastică, pe care nu o vom uita niciodată! Am ajuns din nou acasă, la Nürnberg. Fiecare şi-a început cu bine activitatea sa obişnuită. Şi totuşi - nu există zi de la Dumnezeu, ca atunci, când ne întâlnim, să nu pomenim zilele feerice petrecute pe Litoralul românesc în iulie 2013, vacanţa celor şapte prieteni din Nürnberg! Personal, nu pot spune decât că această mică vacanţă nu numai că mi-a făcut o nespusă plăcere, dar mi-a şi sporit intenţia de-a reveni mai des în ţara în care m-am născut, în care am crescut şi unde cunosc şi preţuiesc astfel de oameni minunaţi... Semnat Roswitha Ludwig, Nürnberg, august 2013”.

Poate că scrisoarea venită de la Nürnberg este prea laudativă, dar, vă spun sincer, mi-a făcut o mare plăcere. Ne-am împrietenit în Germania cu ocazia festivalurilor pentru români, organizate de prietena Doina Dolbea, şi parcă ne ştim de o viaţă. Gândim la fel, suntem oameni cu suflet deschis şi distanţa nu ne va despărţi niciodată. Mă bucur, dragii mei, dacă v-am putut oferi clipe de bucurie! Vă iubesc, Stela Popescu.