A trecut şi Sfânta Maria - 15 august, Adormirea Maicii Domnului. Anul acesta, spectacolele de pe litoral n-au fost foarte încurajatoare. Nici nu înţeleg de ce. Unii spun că lumea nu are bani, dar la 10 lei biletul nu-mi vine să cred că e greu de suportat costul. Eu mai cred că lumea vede aceeaşi artişti foarte des şi la televizor, şi atunci la mare renunţă la spectacol, în favoarea unei pizza cu bere. Şi totuşi, după câteva spectacole slabe, în sensul că au fost puţini spectatori, în ziua de 15 august a înflorit totul. Ideea fericită a fost a impresarilor noştri, şi anume să dedice spectacolul Mariei Dragomiroiu şi Mirabelei Dauer, ambele iubite de public. Ideea s-a dovedit extraordinară. Lumea a venit buluc să-şi dovedească dragostea pentru cele două şi pentru invitaţii lor, care n-au fost puţini - invitaţi de marcă, reprezentanţi ai umorului şi ai muzicii uşoare şi populare.

A fost o încântare! Am început spectacolul cu un „La mulţi ani!” entuziast, cu o sală de 1.200 de oameni în picioare, şi noi pe scenă închinând o cupă cu şampanie. Încă o dată s-a dovedit că spectacolul viu, mai ales la grădină, are o atmosferă aparte. După o zi fierbinte pe plajă, seara la grădină e o binefacere; oamenii se antrenează la bucuria muzicii, la glumele ce le stârnesc un râs molipsitor şi se transmite o stare de fericire generală. Parcă ne-am cunoaşte de o viaţă, parcă am fi prieteni nedespărţiţi. M-am simţit cu 20 de ani mai tânără, când grădinile de vară de pe litoral gemeau de spectatori, când aceştia ieşeau de la spectacol fericiţi şi comentau cu entuziasm cele vizionate. Da! Nimic nu trece peste întâlnirea aceasta între artişti şi spectatori, când ne privesc în ochi şi parcă stăm de vorbă ca vechi prieteni. De câţiva ani mă tot gândesc să nu mai joc pe litoral, dar la fiecare început de sezon nu rezist tentaţiei de a mă întâlni cu oamenii din întreaga ţară. Am ajuns la concluzia că atât timp cât spectatorii mă primesc cu aplauze furtunoase, nu trebuie s-o fac. Îmi vor lipsi dragostea şi aprecierea lor. Mă bucur că noua generaţie, de care unii se tem, mi se alătură cu respect, şi-mi dă senzaţia că are nevoie de sfatul meu. Iată una dintre reprezentantele acestei generaţii, frumoasă, talentată, decentă, cu dragoste pentru profesie şi respect pentru spectatori. Ea se numeşte Annes.