de Sorin Dumitrescu şi Silviu Ghering
Porcul Mangalița, supranumit și „Somonul pe patru picioare”, poate fi considerat, dincolo de... masa de Crăciun, un adevărat... medicament! Rasa, de proveniență sârbă și maghiară este protejată de lege în Ungaria, considerată ca parte a patrimoniului național.
Obţinută prin încrucişarea raselor Sumadija, Bakonyi și Szalontai cu... mistreţi!
Rasa Mangalița a fost obținută prin încrucișarea porcului sârbesc Sumadija, de talie mare, cu părul lung și creț, cu diferiţi porci domestici din regiunile Salontei (Bihor, Crișana, la și dincolo de granița cu Ungaria) și a Munților Bakonyi (Transdanubia, Ungaria), sau cu porci mistreți, la sfârșitul secolul al XVIII-lea. Creșterea porcilor Mangalița a început în anii 1830, în Imperiul Austro-Ungar, după ce arhiducele Joseph Anton Johann, al șaptelea fiu al împăratului Leopold al II-lea, a primit 12 porci Sumadija de la un prinț sârb și i-a încrucișat cu mistreți și cu porci Bakonyi și Salonta. A rezultat Mangalița, un porc cu părul creț și care lua rapid în greutate. Inițial, „noutatea” porcină a fost rezervată curții habsburgice, dar gustul deosebit al cărnii de Mangalița a făcut-o atât de populară, încât la sfârșitul secolului al XIX-lea ajunsese rasa predominantă în toată Europa.
Are 5 varietăți: blondă, roșie, neagră, cu „abdomen de rândunică” și „bariș”
Mangalița este o rasă bună și pentru producția de grăsime. Are 5 varietăți: blondă, roșie, neagră, cu „abdomen de rândunică” și „bariș”. Sunt porci de talie mare, cu corpul scurt și bondoc, acoperit cu păr ondulat sau creț și cu subpăr foarte des. Capul este relativ mic, cu urechi potrivit de mari și semiblegi. Gâtul este scurt, gros și musculos. Trunchiul este masiv, cu aspect de butoi (linia spinării ușor convexă, iar cea a abdomenului lăsată). Șuncile posterioare sunt slab dezvoltate. Prolificitatea este redusă, între 5 şi 6 purcei la fătare, iar scroafele, pe lângă capacitatea redusă de alăptare, prezintă un instinct matern slab conturat. Mangalița este o rasă semiprecoce (în terminologia specialiștilor în domeniu), iar carcasele sunt cele mai potrivite pentru prepararea salamului de Sibiu.
În Ardeal se creşte de peste 160 de ani
În Ardeal, porcul Mangalița are o vechime de peste 160 de ani, sunt consemnări că ar fi chiar mai „bătrân” de 200 de ani. În general, se crește în efective reduse, în gospodăriile populației, dar și în unități de stat, din vestul și centrul țării și mai rar în sud-est (județul Tulcea). Porcul Mangalița nu este pretențios la hrană, mulțumindu-se cu pășunea, ghinda de stejar, rădăcini și unele fructe de pădure, reacționând pozitiv la suplimentarea hranei cu concentrate. Varietatea „blondă” posedă un grad ceva mai ridicat de ameliorare, față de celelalte „surate” de rasă. Mangalița a fost mult apreciată de localnici pentru calitatea cărnii și în special a slăninei. Singura rasă de porci cu păr atât de lung a fost Lincolnshire Curly Coat din Anglia (denumit la noi Lincolnshire Buclat sau Baston Porc), care a dispărut în anii ’70. Așa încât Mangalița este ultima rasă de porc cu păr lung. A ajuns în pragul dispariției în anii ’90, când rămăseseră mai puțin de 200 de exemplare. Prin măsuri severe de protecție, rasa a supraviețuit.
Grăsimea reprezintă 65% până la 70% din masa corporală
Porcul Mangalița nu are nevoie de îngrijiri speciale, rezistă bine la frig și are o capacitate bună de îngrășare. De fapt, este unul dintre cei mai grași porci din lume, grăsimea reprezentând 65% până la 70% din masa corporală. Carnea sa este considerată printre cele mai gustoase din lume, dacă rămânem, evident, în domeniul porcin. Roșiatică, striată cu grăsime, este bogată în acizi grași Omega 3 și antioxidanți naturali. Acest lucru se datorează dietei cu iarbă, ghindă, jir, grâu, porumb și orz. Untura obținută de la porcul Mangalița este mai ușoară și se topește la o temperatură mai mică decât untura din porcii altor rase, deoarece conține mai multe grăsimi nesaturate.
Căzut în dizgrație în anii 1950, mai putea fi văzut doar la... grădina zoologică!
De la începutul secolului al XIX-lea și până în 1950, Mangalița a fost cea mai populară rasă porcină din Ungaria. Grăsimea, slănina și salamul său erau produse foarte solicitate pe piața europeană. Untura de Mangalița era folosită și ca grăsime de gătit și în producția de lumânări, săpun și produse cosmetice, înainte de introducerea uleiurilor vegetale. Din această grăsime valoroasă au fost produși chiar și lubrifianți industriali și explozibili. Dar acest porc gras a căzut în dizgrație la mijlocul secolului al XX-lea, când oamenii au aflat că grăsimile saturate sunt periculoase pentru sănătate. Mangalița a fost înlocuită cu rase cu mai puțină grăsime și cu creștere rapidă, cu mai multă carne. La sfârșitul anilor ’70, porcii Mangalița din Austria puteau fi văzuți doar la... grădina zoologică! Iar în Ungaria se mai găseau mai puțin de 200 de scroafe, ținute pentru reproducere. Însă, la mijlocul anilor ’80, interesul pentru rasa Mangalița a luat din nou avânt, iar în 1994 a fost înființată Asociația Națională Maghiară a Crescătorilor de Porci Mangalița pentru a proteja rasa. În următorii 20 de ani, tradiționalul cârnat de Mangalița, cu boia dulce, a devenit din nou disponibil pe piețele maghiare. Astăzi, în Ungaria există peste 8.000 de scroafe Mangalița.
Românii au abandonat rasa după 1989
Românii au abandonat în mare pare această rasă după 1989. Astăzi, porcul Mangalița este crescut în câteva ferme de mici dimensiuni și gospodării individuale din Baia-Mare, Bihor, Covasna, Harghita, Braşov şi Arad. De aceea, Mangalița este o rasă specială, cu efective limitate, dar în afara pericolului de dispariție. Porcul Mangaliţa, cândva o rasă foarte răspândită în zona Transilvaniei, pare să fie apreciat, din nou, de fermierii români. „Românii au renunțat după Revoluție să mai crească porci Mangalița pentru că sunt mai greu de crescut și, în plus, au cam 60%-70% grăsime, spre deosebire de alte rase, unde raportul este inversat - grăsimea ajunge doar la 30%-40%. Noi nu am știut să profităm de această oportunitate, în vreme ce ungurii, de exemplu, au intuit repede potențialul rasei și acum sunt principalii exportatori de jambon în Europa Occidentală, Japonia și SUA, unde vând cu prețuri de la 80 de euro în sus kilogramul. Ei au un adevărat program de creștere a porcului Mangalița, finanțat din fonduri europene. La noi nu face nimeni nimic”, a explicat această greșeală de strategie „mioritică” Ioan Tătăran, președintele Asociației Crescătorilor de Porci Mangalița.