de Veronica Zărescu
Copiii mici utilizează la întâmplare mâna stângă sau dreapta. Specializarea intervine progresiv, începând cu vârsta de 3 ani. Aceasta reprezintă, în primul rând, o opţiune, o manifestare de autonomie a copilului mic. Lateralizarea este semnul că micuţul se diferenţiază de părinţi şi îi permite acestuia să fie mai precis şi mai îndemânatic în gesturi. Începerea şcolii fixează cu adevărat, prin citire şi scriere, orientarea de dreapta sau de stânga.
Orientarea micuţului, vizibilă de la 5-6 luni
Dreptacii omogeni se servesc în mod preferenţial şi cu mai multă îndemânare de mâna lor dreaptă, de piciorul lor drept pentru a lovi un balon, de ochiul lor drept pentru a privi printr-un orificiu. Aceştia reprezintă, în medie, 50% din populaţie. Pe acelaşi principiu, stângacii utilizează partea stângă pentru a executa orice mişcare. Despre orientarea copilului puteţi să vă daţi seama încă de la vârsta de 5-6 luni. În general, el nu va avea nicio dificultate să vorbească, să citească sau să scrie, cu condiţia să-l lăsaţi să se descurce cu partea cu care este el apt. Lateralizarea se explică prin dominanţa pe care o exercită emisfera stângă la dreptaci şi invers. Pentru a afla orientarea copilului nu este suficient să urmăriţi frecvenţa cu care utilizează o anumită mână, ci îndemânarea acestei mâini pentru executarea unor mişcări fine şi precise, cum ar fi:
- piciorul cu care loveşte o minge;
- urechea pe care o întinde atunci când ascultă sunetul jucăriei;
- ochiul cu care se uită în interiorul unei sticle.
Ambidextrii, indecişi până la 6 ani
Ambidextrii se servesc de ambele părţi în mod nediferenţiat. Mai există încă o categorie de copii, şi anume aceea a micuţilor dreptaci sau stângaci parţiali. Ei întind mâna dreaptă, de exemplu, dar privesc cu ochiul stâng sau invers. Va trebui să aşteptaţi până când micuţul dumneavoastră va avea 2 ani şi jumătate pentru a şti care dintre mâinile sale este utilizată parţial. Aceşti copii îşi pot încă schimba dominanţa până la vârsta de 6 ani.