În ultimii ani, din ce în ce mai multe familii aleg să adopte un copil. Fie că nu pot aduce pe lume un moştenitor, fie că doresc să salveze un suflet abandonat, acestea trec prin sita autorităţilor, dovedesc că pot oferi un cămin adevărat unui copil orfan şi aşteaptă să găsească pruncul visat.
Spuneţi-i adevărul încă de mic
Dacă aţi adoptat de curând un copil sau aveţi de gând să înfiaţi unul în viitorul apropiat, probabil treceţi printr-o perioadă plină de emoţii. De la încântare şi entuziasm pentru noul membru al familiei până la îngrijorare şi chiar frică pentru ceea ce vă rezervă viitorul. Ştiind mai bine rolul pe care îl joacă adopţia în creşterea şi dezvoltarea copilului înfiat, îl puteţi ajuta să îşi înţeleagă şi să îşi accepte unicitatea şi să înveţe să fie mândru de cine este el şi de modul în care a ajutat la formarea unei familii. Din aceste motive este foarte important să aveţi o atitudine deschisă şi onestă referitoare la adopţia copilului respectiv. Vorbiţi cu el despre adopţie din momentul în care este capabil să înţeleagă, respectiv între 2 şi 4 ani. Cuvântul „adoptat” trebuie să facă parte din vocabularul timpuriu al copilului dumneavoastră. Dacă părinţii îşi fac probleme în legatură cu faptul că micuţul nu este copilul biologic, el va simţi.
Ţineţi un jurnal cu detalii semnificative
La fel cum oricărui copil îi face plăcere să asculte povestea naşterii sale, un copil adoptat va simţi acelaşi fior ascultând detaliile venirii sale în cadrul familiei. Pe parcursul procesului de adopţie tineţi un jurnal sau notaţi detalii, la fel cum o viitoare mamă păstrează momentele sarcinii. Multe familii celebrează anual ziua sosirii sau ziua în care s-a încheiat adopţia în plus faţă de ziua de naştere. Aceasta îi arată copilului că a sosit în familie într-un alt mod, dar este apreciat şi iubit. Cele mai dureroase întrebări sunt totuşi cele pe care copilul şi le pune singur. „Cine sunt?”, „De unde am venit?”, „De ce m-au abandonat părinţii?”. Sinceritatea este indicată în această situaţie. Copilul trebuie să ştie că poate avea încredere în părinţii adoptivi, că aceştia îi spun adevărul. Mulţi copii înfiaţi cresc simţindu-se diferiţi faţă de ceilalţi copii. Aceste diferenţe sunt reale. Oricare sunt circumstanţele, este important de realizat faptul că experienţa de viaţă a copilului adoptat este diferită faţă de a altora.
Veronica Zărescu
