de Daniela Purgaru

În societatea modernă, când femeia este prinsă tot mai aprig în „bătălia sexelor” şi îşi doreşte egalitatea cu partenerul său, se uită rolul esenţial al acesteia. Despre acest lucru şi despre ce ar trebui să facem pentru a fi fericite, ne sfătuieşte psiholog doctor Mirela Zivari (foto), de la clinica „TerapiaM”, Bucureşti.

Feminismul, o modă greşită?
Mă tot întreb de ce văd, din ce în ce mai des, în ultima vreme, reacţii explozive, virulente şi agresive la fete frumoase şi deştepte, atunci când bărbatul cere exclusivitate, supunere şi libertate… De ce vrem să fim egale cu bărbaţii? De ce ne dorim să avem o nouă calitate, aceea de a avea şi masculinitate? Oare nu e de ajuns că purtăm în pântece copiii, că suntem stăpânele casei şi mamele copiilor lor? Cum au reuşit iniţiatoarele feminismului să ne convingă de obligativitatea egalităţii între bărbat şi femeie, cum ne-au convins să ne asumăm şi mai multe responsabilităţi decât aveam, oricum îndeajuns de rutiniere, de obositoare şi de dificil de împlinit în cele 24 de ore ale unei zile? Oare ce ne-ar fi putut promite? De ce nu le pretindem lor răsplată pentru toate eforturile noastre?

Fragilitatea, trăsătura pierdută
Nici nu cred că există valoare care să poată compensa munca femeilor, poate doar dovezile de iubire şi de atenţie, cadouri rare în schimbul relaţiei femeie-bărbat... Şi toate acestea pentru că „e un semn de slăbiciune” să ceri să te alinte, să te răsfeţe în catifea, cu gust de iasomie şi de parfum de ciocolată... Deci, după îndelungi căutări în revoluţia feminismului, am concluzionat: mare păcat că nu mai suntem femei, doar femei, fiinţe speciale, fragile pentru ceilalţi bărbaţi şi puternice pentru alesul inimii lor. Ne-am transformat în femei-robot şi ne trezim în zori de zi pentru a dovedi perseverenţa şi punctualitatea noastră chiar şi celor care nici măcar nu sesizează pe ce parte e fermoarul pantalonilor din faţa lor...

Atingeri la fel de aspre
Am pierdut zâmbetul şi căldura privirii, delicateţea atingerii şi privirea pe sub gene, în schimb ne dorim o geometrie a pomeţilor, sprâncene colţoase, ochi sticloşi şi falşi, cameleonici, în funcţie de numărul de perechi de lentile de contact, lovim fesele bărbaţilor… Deci, care gesturi diferenţiază femeia de bărbat? Cum putem să deosebim atingerea mâinii de femeie faţă de cea a bărbatului dacă bătăturile şi asprimea palmelor sunt comune, că doar suntem egali?

Sarcinile multiple ale femeii moderne
Femeia modernă face aceleaşi meserii ca şi bărbatul, câştigă la fel sau chiar mai mult, merge la serviciu imediat după naştere şi-şi lasă bărbatul în concediu postnatal, împinge căruciorul la hipermarket, încarcă şi descarcă bagaje, merge le şedinţele cu părinţii, corectează temele copiilor, coase costumul pentru serbare, face bugetul familiei, caută cadoul „perfect” pentru orice aniversare şi toate acestea sunt doar o mică parte dintre sarcinile femeii în familie. De unde mai avem energie să „negociem” cu bărbatul, să-l criticăm şi să-i scoatem ochii pentru tot ceea ce facem?

Tendinţă din familie
În acelaşi timp, bărbaţii au avut dintotdeauna exclusivitate, supunere şi libertate, iar noi le-am recunoscut aceste drepturi, pentru că şi mamele, şi bunicile noastre au făcut la fel. E corectă balanţa? Bărbatul va spune da şi e convins de adevărul absolut înscris în „codul său genetic”, iar unele dintre femei vor nega vehement şi vor aduce argumente solide. Dar mai există şi cealaltă parte, noi, femeile, care am învăţat să recunoaştem supremaţia bărbatului şi să-i reamintim de nenumăratele responsabilităţi ce-i revin din această poziţie. Nu a fost un proces de învăţare uşor sau mecanic, nu am tolerat întotdeauna poziţia secundă, însă nişte vorbe de duh ne-au ajutat să înţelegem că „bărbatu-i capul, iar femeia-i gâtul”.

Dacă doriţi să primiţi mai multe sfaturi legate de îmbunătăţirea relaţiei de cuplu, apelaţi la serviciile Clinicii „TerapiaM”, din Str. Dumbrava Roşie, nr. 12A, sector 2, Bucureşti sau puteţi suna la numărul de telefon 021/210.25.65.