Main menu

header

525 6 1de Dana Purgaru

Numit și laur sau ilice, dafinul este un copac de dimensiuni mici, cu frunze mărunte, lucioase și cu fructe micuțe și roșii. Lucru ciudat, florile masculine și cele feminine sunt diferite și cresc în copaci separați. Dafinul este legendar în ceea ce privește puterile sale vindecătoare și este folosit în medicina tradițională.

Infuzia, contra beţiei şi otrăvirii

Frunzele au calități diuretice, digestive și astringente, fiind în același timp și un stimulent al apetitului. De altfel, cinci frunze într-o cană cu ceai dau o infuzie care ameliorează indigestia și curăță sinusurile. Infuzia din frunze de dafin este recomandată contra beției, intoxicațiilor și otrăvirii. Se prepară astfel: se pun 20-30 de frunze de dafin într-o cană cu apă și se infuzează 20 de minute. Se bea dintr-o dată și acționează rapid - este un vomitiv și antitoxic redutabil. Acest preparat este recomandat și pentru gargară, de trei ori pe zi, în caz de răgușeală, de pierderea vocii și de infecții ale gingiei. Pentru o mai bună digestie se mestecă o frunză de dafin pe stomacul gol înainte de masă.

În caz de gripă sau de bronșită se recomandă maceratul de dafin. Se obține astfel: se pun patru frunze și coaja de la o portocală într-un litru de apă. Se lasă la macerat cinci ore, se strecoară și se bea pe stomacul gol, în mai multe reprize, în loc de apă. Acest preparat scade febra, elimină durerile de cap și diminuează convalescența. Pentru răceli se bea ceai cald din frunze de dafin, cu lămâie și cu miere.

Oferă curaj, bărbăție și putere

Vechile culturi considerau dafinul un copac al Focului și al Puterii, ce dădea curaj celor care îl purtau pe câmpul de luptă, ce îmbunătățea starea psihică și proteja războinicii de săgețile ori de gloanțele inamice. De asemenea, a fost socotit încă din timpuri străvechi un copac al Soarelui și un simbol al păcii. În Evul Mediu, dafinul era recomandat împotriva tuturor relelor. Ca toate plantele care rămân verzi iarna, dafinul se asociază cu nemurirea. De aceea, romanii au făcut din dafin emblema gloriei, fie că ea venea prin puterea minții, a armelor sau a calităților fizice. Și în zilele noastre s-a păstrat obiceiul ca învingătorii să fie încununați cu frunze de dafin, prinse în coronițe - de aici și cuvântul „laureat”, care provine de la coroana de lauri dată poeților în Roma și în Grecia Antică. O altă utilizare a frunzelor de dafin este aceea de a îndepărta insectele dăunătoare, copăcelul fiind amplasat în mijlocul culturilor sau în gospodării.

Este guvernat de Zeul Apollo și alungă răul

Dafinul, mereu verde, este înconjurat de energie masculină și conferă un sentiment de paternitate. Culturile păgâne îl asociau cu ciclul anului, fiind ilustrat în mitul stejarului cu Regii Sfinți. Acest copac este regele Solstițiului de iarnă și al celui de vară, este Zeul Întunericului (în timp ce stejarul este Zeul Luminii). În Grecia Antică, celebra prezicătoare Pitia obișnuia să mestece frunze de laur înainte de a da glas profețiilor și să ardă frunze și rămurele de dafin pentru a-i afuma pe cei care așteptau prezicerile sale. Cei care obțineau de la Pitia un răspuns favorabil la întrebări se întorceau acasă încununați cu frunze de dafin. Stăpânul dafinului este considerat Zeul Apollo. De asemenea, popoarele din Africa de Nord fac din frunzele de dafin talismane ocrotitoare, despre care se spunea că îndepărtau puterile răufăcătoare.

PONT. Uleiul de dafin extras din arborele ce crește în vestul Indiei este folosit în parfumerii și la fabricarea romului, și multe gospodine din întreaga lume folosesc acest condiment în diferite feluri de mâncare.

În vremurile de demult exista mitul că dafinul protejează împotriva fulgerelor

Superstiţie: atrage energiile pozitive

Există mai multe mituri legate de dafin ce înglobează o serie întreagă de creaturi, de la zâne și elfi până la druizi (în timpurile medievale) și a fost considerat din cele mai vechi timpuri un copac norocos, care aduce binele în gospodăriile celor care îl adăpostesc de-a lungul iernii, pentru că atrage energiile pozitive. Dafinul a fost utilizat intens în ritualurile religioase, în special în timpul festivalurilor romane, ce serbau nașterea Zeului Soare - oamenii își dăruiau unul altuia rămurele verzi. De asemenea, este asociat cu tradițiile creștine și cu nașterea lui Iisus. În Biblie, se spune că mlădițe de dafin răsăreau sub picioarele Mântuitorului în timp ce pășea pe pământ - de altfel, se spune că frunzele ascuțite și fructele roșii simbolizează suferințele lui Hristos. Frunzele de dafin sunt consacrate zeului cretor al hindușilor, Vishnu. Pe de altă parte, grecii credeau despre ele că amplifică puterile psihice - preotesele lui Apollo mestecau frunzele și inhalau fumul rezultat din arderea lor ca să-și inducă o anumită stare psihică.