de Carmen Ciripoiu
Cunoscut și sub numele de mentă piperată, busuiocul cerbilor a uimit de-a lungul timpului atât pentru aroma pe care o dă mâncărurilor și băuturilor, cât și pentru excepționalele sale beneficii terapeutice.
Elimină gazele intestinale
Preparatele cu busuiocul cerbilor se recomandă în tratamentul digestiilor dificile, dureroase, gastrite și flatulenței. Acestea au un rol deosebit și în tratarea afecțiunilor căilor respiratorii, deoarece ajută în stimularea secrețiilor bronșice și favorizează expectorarea. Infuzia se obține astfel: o linguriță cu plantă mărunțită se introduce într-un vas cu 250 ml apă clocotită, se acoperă și se lasă timp de 15-20 de minute, apoi se strecoară. Se administrează trei căni pe zi după mesele principale. La fel de utilă este și tinctura preparată în felul următor: 10 g plantă mărunțită se lasă la macerat timp de opt zile în 100 ml alcool de 70 de grade. Se administrează 40-50 de picături dizolvate în apă după fiecare masă principală. Infuzia are și rolul de a relaxa durerea spastică și de a ajuta la scăderea anxietății.
Tratează hidropizia
În caz de hidropizie (acumulare de lichid în ţesuturi) şi ca stimulent al sistemului nervos, se face infuzie din părţile aeriene ale plantei recoltate în timpul înfloririi (o linguriţă la o cană cu apă). Se beau trei căni pe zi, după mesele principale. Celor cu stomacul slab li se recomandă următoarea rețetă: o jumătate de lingură cu oţet se amestecă bine cu jumătate de lingură cu miere. Se adaugă două-trei vârfuri de cuţit cu praf de busuiocul cerbului şi se bea cel puţin o dată pe zi înainte de masă. În tradiția populară, uleiul de busuiocul cerbilor se folosește la tratarea gutei, în tratamentul pentru anasarcă și ca stimulent al sistemului nervos. În plus, planta are efect carminativ, diaforetic, emenagog (stimulează menstruația), uşor sedativ. De asemenea, acesta îndepărtează țânțarii.
Uleiul esențial nu se foloseşte intern, fiind toxic și avortiv. Utilizat în doze mari, uleiul poate duce la intoxicări grave și chiar la moarte