de Roxana Istudor şi Florica Pintea
Cicoarea are o îndelungată tradiție și un renume consolidat printre plantele de leac, grație unor calități remarcabile de tonic al sistemului digestiv și tratament pentru numeroase afecțiuni.
Utilă în echilibrarea apetitului
Rădăcina de cicoare este bogată în lactucină, substanţe triperpenice amare, tanin şi uleiuri volatile, în timp ce în tulpină se găsesc: cicorină, insulină, arginină, colină, acid cicoric, levuloză, fier, fosfor şi calciu. Are proprietatea de a stimula digestia, fiind un remediu în caz de boli hepato-renale şi biliare. De asemenea, calmează durerile abdominale, protejează ficatul şi fierea, combate oboseala şi ajută la concentrare şi la detoxifierea organismului. Versatilitatea acestei plante este remarcabilă în cazul echilibrării apetitului: acționează în funcție de administrare. Mai precis, dacă se apelează la preparate pe bază de cicoare înainte de mese, atunci apetitul va creşte, iar dacă aceste preparate se iau în timpul meselor, efectul va fi contrar. De aceea, cicoarea se dovedeşte utilă atât în cazul în care se constată că pofta de mâncare este scăzută, cât şi atunci când apetitul este exagerat.
Adjuvant în nevroză
Principiile active care intră în compoziţia plantei detoxifică organismul, scad colesterolul şi glicemia, măresc cantitatea de bilă şi o fluidifică. Pentru aceste efecte se administrează infuzie de cicoare: o linguriță cu plantă mărunțită se pune la o cană cu apă fierbinte. Se beau două-trei căni pe zi, o perioadă de două-trei săptămâni. Taninul din plantă ajută ca astringent, dezinfectant, cicatrizant. Are şi un uşor efect antibiotic. Este un redutabil tonic general. Prin faptul că sunt anorexigene şi laxative, rădăcinile de cicoare sub formă de decoct sunt indicate în obezitate. De asemenea, planta se dovedeşte eficientă în perioadele de convalescenţă sau după ce s-a consumat o hrană necorespunzătoare, întrucât ajută la eliminarea toxinelor. Cicoarea se mai recomandă, ca adjuvant, în insomnie și nevroză. Se poate consuma și crudă - frunzele se pun în salate, combinate cu alte legume, pentru a combate gustul amar specific.
Favorizează dezvoltarea de bacterii „bune”
În caz de diabet de tip II se folosește câte o jumătate de litru de decoct de cicoare, administrat în reprize, de patru ori pe zi, pentru reglarea secreției de insulină și pentru prevenirea acceselor de hipoglicemie, care sunt precursoarele bolii. Se pun două lingurițe cu pulbere de rădăcină într-un pahar cu apă și se lasă să macereze vreme de șase-opt ore la temperatura camerei, după care se strecoară. Extractul obținut se pune deoparte, iar planta rămasă după filtrare se fierbe vreme de două minute cu 200 ml apă, după care se lasă să se răcească. În final, se combină cele două extracte, iar preparatul obținut se consumă pe parcursul unei zile. Pe lângă calitățile menționate, cicoarea favorizează și dezvoltarea de bacterii „bune”.