de Simona Soare Ghișea şi Anca Flondor
Încă din cele mai vechi timpuri, oamenii s-au folosit de resurse din natură pentru a combate infecțiile bacteriene. „Antibioticele” naturale vin ca o soluție eficientă la microbii ce nu pot fi eliminați prin intermediul medicației de sinteză. Care sunt acestea și ce proprietăți au, aflați de la doctorul Cristina Pavel (medalion), medic specialist medicină de familie, cu specializări în apiterapie, fitoterapie, aromoterapie, acupunctură și homeopatie.
„Se găsesc sub formă de extracte concentrate”
- Ce sunt „antibioticele” naturale?
- În natură, există foarte multe substanțe cu rol antibacterian, antifungic, antiparazitar și chiar antiviral, cu care plantele sau animalele se apără de agresori și dăunători. Plecând de la observarea și studierea unor remedii tradiționale, s-a ajuns apoi la cercetarea farmacologică a unor astfel de substanțe și, ulterior, s-au realizat extracte concentrate. Astfel de preparate intră chiar în compoziția unor medicamente. Atunci când sunt corect preparate, produsele vegetale cu ingrediente antiinfecțioase se pot dovedi remedii eficiente în lupta contra unor infecții, chiar și a unora care sunt rezistente la medicația de sinteză. În România, se utilizează nejustificat și excesiv antibiotice, fapt care a condus, în timp, la instalarea rezistenței bacteriene. Dacă românii ar deveni receptivi, educați, și nu ar insista să ia antibiotice chiar și atunci când nu au nevoie, nu ar mai exista atâtea probleme de infecții care recidivează sau nu mai răspund la niciun antibiotic. Rețineți că antibioticele sunt medicamente prescrise pentru a trata infecțiile cu bacterii (coci, bacili). Acestea nu tratează virusuri sau infecții fungice, deci nu are rost să fie administrate în cazul în care nu este vorba despre o infecție bacteriană. Fiecare antibiotic are un domeniu de acțiune, iar până să fie pus pe piață se fac numeroase cercetări, efectele sale fiind documentate.
„Nu sunt la fel de agresive precum medicamentele”
- Prin ce se deosebesc „antibioticele” naturale de cele clasice?
- Substanțele antiinfecțioase naturale nu sunt la fel de riguros studiate clinic precum medicamentele, adică pe loturi mari de persoane. Totuși, există o lungă experiență a utilizării lor tradiționale, care le atestă eficiența în timp, precum și cercetări suficiente și standarde de calitate, ce fac, din unele extracte vegetale, veritabile „antibiotice” naturale. Vorbim despre produse vegetale cu extracte naturale, ce au proprietăți de prevenire și tratare a infecțiilor bacteriene și care se pot administra fie singure, fie în asociere cu antibioticele clasice, după caz. „Antibioticele” naturale se deosebesc de cele de sinteză prin proveniență și prin spectrul de acțiune. Uneori, acestea nu sunt la fel de agresive precum medicamentele, adică au o acțiune mai blândă și sunt mai bine tolerate de organism și nu dezechilibrează atât de mult flora intestinală.
„Un remediu la îndemână este mujdeiul”
- Ce „antibiotice” naturale pot fi preparate acasă?
- Câteva remedii cu acțiune antiinfecțioasă naturală, utilizate tradițional, sunt usturoiul, propolisul și uleiurile esențiale (cimbru, oregano, scorțișoară, cuișoare, tea tree, eucalipt, pin). Un remediu la îndemână este mujdeiul de usturoi. Mai putem folosi vin fiert cu scorțișoară și cuișoare. La fel de ușor este să facem o inhalație cu ulei de pin sau de eucalipt pus în apă fierbinte.
- În ce afecțiuni sunt eficiente remediile?
- Este indicat ca astfel de remedii să fie folosite mai ales preventiv sau în cazul infecțiilor la debut, în forme ușoare. Un mod simplu de a le utiliza este atunci când așteptăm rezultatul unor culturi realizate în laborator din probe biologice (urină, spută, exudat faringian), perioadă în care nu este înțelept să începem deja medicația cu antibiotic, pentru că nu știm la ce tratament va răspunde acea infecție. Dacă infecția nu este foarte severă, putem lua extracte vegetale care ne vor proteja, până vom primi rezultatul de la laborator. În cazul unei infecții mai severe, cum ar fi tuberculoza, putem asocia la medicația antituberculoasă și câteva suplimente adecvate pacientului. Un exemplu bun ar fi propolisul, în acest caz, putând fi recomandat și în doze mai mari.
„Uleiurile volatile au și un important efect asupra psihicului”
- Ce proprietăți au aceste remedii?
- Propolisul este un excelent antioxidant, un foarte bun cicatrizant și protector al pereților vaselor de sânge. Dacă există răni sau ulcerații infectate, putem folosi o cremă care conține propolis. Usturoiul este și un bun antiparazitar, un fluidifiant al sângelui, previne formarea cheagurilor de sânge și scade colesterolul, deci îl vom prescrie acolo unde pacientul are exces de grăsimi. Uleiurile volatile au și un important efect asupra psihicului (unele calmează, altele înviorează), datorită stimulării olfactive. Cele extrase din plante condimentare, cum ar fi anasonul, feniculul, au și efecte hormonale sau antispastice intestinale, deci le vom recomanda pentru probleme digestive sau unele dereglări hormonale.
„Tratamentul cu aceeași substanță durează 10-14 zile”
- Cum se administrează suplimentele din plante?
- Suplimentele se vor administra fie oral, fie local (sub formă de inhalații, băi, spălături, creme, supozitoare, ovule). În cazul unor probleme mai serioase, se pot asocia mai multe remedii și dozele pot fi administrate mai des (de exemplu, chiar și de 6 ori pe zi), dar schema de tratament se va stabili după consultație, ținând cont de celelalte boli sau de medicamentele pe care le ia persoana respectivă.
- Pentru ce perioadă sunt administrate acestea?
- În general, astfel de remedii nu trebuie utilizate pe o perioadă îndelungată. Dacă vorbim despre o infecție cronică, remediile se alternează, nu se iau luni întregi. Exact ca și în cazul schemelor de antibiotic, nu trebuie să se ia mai mult de 10-14 zile aceeași substanță sau produs vegetal.
„Pot apărea alergii şi intoleranţe“
- În ce situații „antibioticele” naturale nu pot înlocui tratamentul cu antibiotic prescris de medic?
- Într-o situație care impune un tratament medicamentos (mai ales dacă este o urgență), nu înlocuim niciodată un medicament cu un produs natural, cu excepția cazurilor când există motive foarte serioase, cum ar fi intoleranța la respectivul medicament. Aș vrea să subliniez faptul că alegerea unor suplimente naturale și realizarea unei scheme eficiente de tratament pentru o problemă medicală infecțioasă presupune studiu și specializare în domeniu. Practic, este tot un fel de specializare medicală. Nu o poate face, de exemplu, cineva care vinde plante. Această persoană nu poate aprecia gravitatea stării de sănătate a unui pacient. La fel, un medic experimentat în specialitatea sa, dar care nu a studiat sau a practicat api-fito-aromoterapie, poate nega eficiența unor remedii vegetale antiinfecțioase, din lipsă de informare și de experiență.
- Ce contraindicații pot avea „antibioticele” naturale?
- Alergiile și intoleranțele la respectivele substanțe sunt principala contraindicație. Unele din aceste remedii sunt iritante pentru stomac și atunci trebuie evitată administrarea lor la persoanele cu ulcer sau gastrită. De asemenea, unele remedii administrate în scheme nepotrivite se pot dovedi toxice pentru ficat și atunci trebuie evitate la bolnavii cronici. Este vorba despre unele uleiuri volatile, mai puternice ca efect terapeutic (uleiul esențial de cimbru, de scorțișoară), ce pot avea efect iritant și chiar toxic, dacă se depășesc dozele.