de Anda Postolache

Foarte multe plante din „farmacia” naturii ajută la menţinerea unei inimi sănătoase şi previn infarctul miocardic. Dacă ştiţi că aveţi o fragilitate a sănătăţii inimii şi vi s-a stabilit deja un diagnostic ce indică şi declanşarea la un moment dat a unui infarct, există, din fericire, câteva remedii şi proceduri eficiente, ieftine şi la îndemâna oricui.

„Laptele bătrânilor”
În Evul Mediu, chimistul Paracelsus introducea florile şi frunzele de păducel în celebrele elixiruri de tinereţe şi de viaţă lungă. În timp, păducelul a devenit cunoscut ca planta vieţii sau a tinereţii veşnice, având aceleaşi virtuţi ca şi ginsengul la asiatici. Specialiştii francezi numesc preparatele din păducel „laptele bătrânilor”, ca o aluzie la florile albe ale plantei şi la proprietăţile tămăduitoare excepţionale constatate la persoanele vârstnice, cu inima şubrezită. De aceea, bătrânii francezi beau zilnic cel puţin un ceai de păducel, convinşi că le prelungeşte viaţa cu minimum zece ani. Iată cum puteţi prepara un produs ce are rolul de a preveni infarctul. Se macină la râşniţa electrică flori şi fructe uscate de păducel, în părţi egale. Se administrează ca atare câte o linguriţă rasă de trei ori pe zi, timp de trei luni, cu o pauză de o săptămână la trei săptămâni. Are efecte vasodilatatoare, de reglare a tensiunii arteriale şi a stării psihice.
Vâscul este şi el de folos în tratarea bolilor cardiace. Se ia sub formă de macerat la rece, ce se prepară astfel: se macină planta uscată, se pune o linguriţă cu praf în 200 ml de apă plată şi se lasă la macerat opt ore la temperatura camerei. Se strecoară, iar lichidul se bea dimineaţa. Se ia trei săptămâni, după care se va constata reglarea tensiunii, moment în care se opreşte cura, deoarece efectele obţinute rezistă pe termen lung.

Usturoiul, ajutor pentru cardiaci
Cardiacul este ajutat şi de consumul unor legume şi fructe, fără a urma cure propriu-zise, dar este util să le includă în alimentaţia sa. Ceapa, usturoiul, ţelina, pătrunjelul (atât frunzele, cât şi rădăcina rasă), mărarul, tarhonul, merele (ca atare, dar şi sub formă de suc), măceşele (ceai), coacăzele negre şi afinele, drojdia de bere (o bucată de mărimea unui bob mai mare de fasole, zilnic) au efecte extraordinare în cazul bolnavilor de inimă.

Viaţa echilibrată, secretul unei senectuţi liniştite

Pe vreme călduroasă, dar nu numai, este bine să se renunţe la consumul de carne, mai ales la cea de porc şi de vânat, la margarină, prăjeli şi la produsele rafinate de patiserie şi de cofetărie, la zahărul alb, la uleiul dublu rafinat.
Este interzis efortul fizic prea mare, dar este indicată multă mişcare uşoară, mersul pe jos cel puţin un kilometru, gimnastică medicală recomandată de un specialist, scăderea în greutate corporală dacă sunt probleme în acest sens, însă prin cure recomandate de nutriţionist, nu „după ureche”. Sunt indicate viaţa echilibrată, renunţarea la griji inutile, gestionarea stresului zilnic în aşa fel încât activităţile pe care astfel de bolnavi le au de făcut să fie o plăcere. Într-un cuvânt, trebuie să înveţe fiecare să-şi facă inimă bună şi să o menţină sănătoasă.