de Elena Şerban

Destul de puţin cunoscut în România, sovârful nu este doar un condiment, ci şi o plantă medicinală, excelentă pentru combaterea afecţiunilor respiratorii. Sovârful ajunge la o înălţime de 80 cm, are o tulpină roşiatică, în patru muchii, frunze opuse, flori roz-violacee. De la această plantă se utilizează frunzele ce conţin ulei volatil, tanin, flavonoide, antociani, triterpene, substanţe amare.

Inamicul laringitei
Graţie acestor compuşi este utilizat ca expectorant, antispastic asupra musculaturii netede, dezinfectant al căilor respiratorii şi digestive, sedativ al sistemului nervos central, astringent, carminativ, antiseptic, stomahic. De aceea, bolile cu care luptă preparatele pe bază de sovârf sunt: laringita, traheita, bronşita, astmul bronşic, tusea convulsivă, stările gripale. Cele mai eficiente sunt ceaiurile, preparate fie doar din sovârf, fie în combinaţie cu alte plante.
Amestecaţi în cantităţi egale frunze de pătlagină, frunze de podbal, muguri de pin şi sovârv. Opăriţi o linguriţă din acest amestec cu 250 ml de apă clocotită. Beţi câte o cană cu acest ceai în fiecare zi, vreme de o săptămână.

Ceai pentru colici renale
Opăriţi două linguriţe cu frunze uscate de sovârf cu 250 ml de apă. Beţi trei căni cu ceai de sovârf pe zi fie înainte de masă (atunci are efect tonic aperitiv), fie între mese (este expectorant). Acest ceai este şi foarte bun diuretic, fiind indicat şi în caz de colici renale, dureri de dinţi, meteorism sau tulburări menstruale.

Excelent condiment

Sovârful uscat este foarte important în gastronomie şi este folosit mult, împreună cu cimbrul, în amestecul de condimente pentru sosuri. Poate fi combinat cu frunze de laur, piper negru sau ienupăr. Combinaţiile din ultimul tip sunt potrivite la ostropel, în special din carne de căprioară. Planta uscată şi mărunţită, presărată peste cartofi prăjiţi, le dă un gust aparte.