de Roxana Istudor şi Adrian Barna
Plantă perenă care poate ajunge la dimensiuni apreciabile, fluierătoarea este un tămăduitor confirmat de o lungă tradiție de utilizare. Dincolo de un anume potențial toxic care impune administrarea la recomandarea și în dozele prescrise de specialiști, acest vindecător al naturii vădește proprietăți terapeutice semnificative.
Linişteşte contracțiile musculare
Fluierătoareaa creşte la marginea pădurilor, în liziere și tufărişuri. În scop terapeutic, de la această plantă se recoltează lăstarii tineri şi rădăcinile, care au proprietăţi antireumatice. Astfel, potrivit literaturii de specialitate, rădăcina se poate aplica extern, sub formă de cataplasme, pe articulații reumatice, dureroase, întrucât combate inflamațiile, fiind eficientă și împotriva gutei. De asemenea, planta este utilizată prin tradiție împotriva vânătăilor, a înroșirii pielii și a contracțiilor musculare. Totodată, tinctura de fluierătoare, care se poate procura din magazinele cu profil naturist, este eficientă împotriva perniozei, afecțiune care se manifestă prin apariția de leziuni inflamatorii datorate expunerii prelungite la temperaturi scăzute, notează healthbenefitstimes.com.
Favorizează dizolvarea pietrelor la rinichi
Deși utilizările interne ale plantei sunt relativ reduse, dată fiind concentrația mare de saponine, fluierătoarea are un bun renume de diuretic. Sucul extras din rădăcina proaspătă, amestecat cu puțin vin alb, a fost folosit secole la rând ca remediu pentru pietrele la rinichi, susținând creșterea fluxului de urină și favorizând eliminarea acestora. De asemenea, sucul proaspăt din rădăcină de fluierătoare, amestecat cu miere, este considerat prin tradiție eficient ca remediu pentru afecțiunile astmatice. În același timp, la recomandarea specialistului, fluierătoarea se poate utiliza pentru calmarea iritațiilor mucoasei intestinale și ca emetic, pentru declanșarea vărsăturilor.