de Carmen Ciripoiu

Cunoscut şi sub denumirea de brăduleţ, buruiana celor slabi sau iarbă roşie, slăbănogul este un vechi şi cunoscut antioxidant, hemostatic, astringent, expectorant, antiinflamator, dar şi dezinfectant, cicatrizant şi diuretic.

Fructele, de folos împotriva varicelor
În vechime, bătrânii fierbeau planta slăbănog în lapte dulce sau apă şi foloseau această compoziţie în cazul umflăturile, iar cu resturile rămase se pansau. Slăbănogul era considerat foarte bun şi pentru copiii care nu puteau merge în picioare, în timp ce infuzia din frunze şi flori era un remediu pentru durerile de cap sau constipaţie.
Nici fructele nu erau mai prejos. Se striveau, apoi se ţineau timp de patru zile în petrol şi ulterior folosite de persoanele care sufereau de varice. La rândul său, decoctul de slăbănog se recomanda în cazuri de leucoree, dar şi pentru uşurarea naşterilor, în timp ce seminţele ţinute în ţuică erau leacul perfect împotriva dizenteriei.

Elimină calculii biliari
Chiar dacă este una dintre plantele cel mai puţin studiate, slăbănogul conţine substanţe ce fac, după cum afirmă specialiştii, adevărate minuni pentru organism: tanin, stigmasterine, zahăr, colină, acid fosforic şi, nu în ultimul rând, minerale. Astfel că preparatele din această plantă sunt utilizate ca laxative, dovedindu-şi eficacitatea şi în tratarea calculilor biliari şi renali, dar şi în ameliorarea unor afecţiuni ginecologice, în tratarea dizenteriei, a durerilor reumatice, a durerilor de stomac, a hemoroizilor sau a diverselor inflamaţii.

Fiertura face bine la stomac
Pentru diverse dureri, inclusiv pentru cele de stomac, se pun în 250 ml apă două linguriţe cu plantă mărunţită. Se fierb zece minute, apoi se strecoară. Compoziţia obţinută se poate consuma la nevoie, dar nu mai mult de două căni, pe parcursul unei zile.
La fel de utilă este şi tinctura de slăbănog, obţinută din 250 ml alcool sanitar în care se pun 50 g plantă mărunţită. Se lasă la macerat timp de două săptămâni, apoi se strecoară. Se vor consuma, la nevoie, cinci-zece picături.
În afecţiunile stomacului se recomandă o linguriţă cu plantă mărunţită fiartă timp de cinci minute în 250 ml lapte dulce.
Pentru durerile reumatice se pun într-o jumătate de litru de oţet de mere aproximativ 50 g plantă mărunţită. Se lasă la macerat o săptămână, apoi se strecoară. Se foloseşte local.

• Pe locurile dureroase se pot aplica fructe date prin răzătoare şi puse în alcool sanitar.

Pont! Planta este indicată şi persoanelor nerăbdătoare şi irascibile.