de Smaranda Grinţescu
Deşi calomfirul şi vetriceaua erau plante extrem de populare odată pe teritoriul românesc - la fel ca şi în restul spaţiului european -, tradiţia utilizării lor s-a subţiat până la ignorare. Astăzi, faima de altădată a acestor plante a rămas în numărul larg de români care poartă Calomfir sau Caranfil ca nume de familie.
Digestie uşoară, suflet uşor!
Indicaţiile terapeutice din vechime recomandau aceste ierburi în cazul paraziţilor intestinali, problemelor digestive, febrei, ca metodă de ameliorare a reumatismului sau ca tratament împotriva rubeolei. Dozaje concentrate de infuzii din frunze erau folosite pentru inducerea avortului în cazul sarcinilor nedorite. Prin secolul al XV-lea, creştinii au început să servească în Postul Mare ceaiuri amare de vetrice şi o budincă specială numită tansy, aromatizată cu vetrice. Scopul practicii erau rememorarea spirituală a dietei din ierburi pe care israeliţii fuseseră obligaţi să le consume în timpul fugii din Egipt şi comuniunea cu Hristos printr-un fel de transă indusă de substanţele active din plante. O altă poveste spune că frunzele erau folosite ca semne de carte în Biblii, fiind un fel de energizante olfactive care îi ţineau pe credincioşi atenţi în timpul slujbelor prelungi.
Folosit pentru umflături
Combinând calomfirul cu ceapă, coada-şoricelului şi mentă, se poate pregăti un unguent folosit pentru umflături. Plantele se usucă într-un loc foarte cald, se zdrobesc şi apoi se amestecă bine cu seu de oaie sau cu unt, ulei şi miere de albine topită într-o tigaie. După ce au fost amestecate în tigaie, se adaugă floare de grâu, pentru a le lega împreună. Pasta rezultată se împarte în două. Prima jumătate se pune pe piept pentru a trata tusea, iar după o jumătate de oră, când se răceşte, se adaugă şi cealaltă jumătate.
Decoctul de calomfir se prepară simplu: puneţi două linguriţe cu plantă în 250 ml apă clocotită. Acoperiţi timp de zece minute, apoi filtraţi. Puteţi bea până la două-trei căni pe zi. Pentru ameliorarea durerilor dentare puteţi ţine decoctul în gură cinci-şase minute. Decoctul din frunze se consumă pentru afecţiunile pulmonare şi de ficat şi se administrează femeilor, după naştere, ca un fortifiant şi pentru a opri pierderile de sânge.
Tot pentru limitarea hemoragiilor, dar cele din timpul menstruaţiei, este indicată tinctura din calomfir, preparată astfel: puneţi o parte de plantă la cinci părţi de alcool alimentar de 70°, turnaţi amestecul într-o sticlă, închideţi ermetic şi păstraţi la temperatura camerei, agitând des. Se filtrează după 15 zile. Puteţi folosi apoi câte zece picături - o linguriţă, de trei ori pe zi - diluate în 100 ml apă. Tinctura este de preferat să se consume cu două zile înainte de menstruaţie şi să se continue administrarea pe întreaga perioadă. Opriţi administrarea atunci când se încheie menstruaţia.
Stimulează creşterea părului
Planta poate fi folosită şi pentru afecţiunile podoabei capilare, fiind foarte eficientă în regenerarea părului. Pentru aceasta, urmaţi un tratament cu ceai de calomfir, consumat de două ori pe săptămână, şi, de asemenea, frecaţi pielea capului cu tinctură de calomfir de două ori pe zi, până la recuperarea integrală a părului, apoi continuaţi doar cu ceaiurile.
Extrem de eficace împotriva paraziţilor interni
În prezent, folosirea internă a părţilor de calomfir sau vetrice este destul de limitată, din cauza uleiurilor volatile conţinute (tuionă, camfor şi mirtenol), extrem de excitante pentru sistemul nervos. În cantităţi exagerate, aceste substanţe pot cauza halucinaţii, convulsii, spasme sau chiar moartea. Dar, în trecut, calomfirul şi vetriceaua erau nelipsite din farmacologia populară. Din timpuri imemoriale au fost folosite ca remedii extrem de eficace împotriva paraziţilor interni. Există menţiuni că până şi astăzi mamele de la ţară dau copiilor două-trei flori amestecate în miez de pâine contra viermilor intestinali. Frunzele se foloseau şi la marinarea cărnurilor, pentru conservarea lor pe o perioadă mai lungă - motivul are de-a face cu aroma intensă conferită, dar şi faptul că planta ţinea muştele la distanţă de carne.
Utilizat şi în bucătărie ca aromatizant
Frunzele ambelor specii au fost utilizate în mod tradiţional şi în bucătărie. Se culegeau de tinere, înainte ca planta să înflorească, şi se foloseau proaspete pentru aromatizarea sosurilor, la omlete şi papare, la carnea de vânat sau se puneau la umpluturi. De asemenea, în 2012, chef Simon Hulstone a câştigat o competiţie a bucătarilor britanici cu o reţetă senzaţională de budincă din trandafiri, migdale şi frunze de vetrice.
Alte utilizări populare erau folosirea frunzelor pentru aromatizarea băuturilor răcoritoare, a berii şi chiar a supelor şi salatelor de fructe. Se spune că gustul aduce cu cel de mentă - de unde un alt nume sub care calomfirul mai este cunoscut, izma Maicii Preciste.
Pont! Legături din aceste plante se agaţă în casă pentru a ţine la distanţă ţânţarii şi puricii, iar mănunchiuri de flori şi frunze se folosesc pentru frecarea animalelor împotriva scabiei.