de Oana Anghel
Gheara diavolului este o plantă medicinală de proveniență africană, descoperită de coloniștii europeni în Africa de Sud, în secolul al VIII-lea. Proprietățile ei curative au fost scoase la lumină abia un secol mai târziu. Pentru oameni, gheara diavolului reprezintă unul dintre cele mai eficiente remedii cu proprietăți analgezice, antiinflamatoare, antireumatismale, sedative și diuretice.
Calmează crizele lombare și artritice
În prezent, europenii folosesc această plantă pe scară largă, în scopul calmării durerilor lombare, artritice, a celor articulare, musculare sau tendinoase, dar și pentru stimularea apetitului și facilitarea procesului de digestie. În Occident, virtuțile ei curative asupra sistemului digestiv nu sunt atât de bine cunoscute, fiind utilizată cu precădere în durerile asociate artrozei. Se poate administra sub formă de comprimate, capsule, tinctură sau rădăcină uscată.
Rădăcina acestei plante reduce rapid și eficient durerile de spate. Cât despre calmarea durerilor prezente în artroză, această proprietate a fost dovedită prin trei studii ample realizate de oamenii de știință europeni. Decoctul îl preparați dintr-o linguriță cu pulbere obținută din rădăcină și din 300 ml apă. Ceaiul îl fierbeți 30 de minute, îl strecurați și îl lăsați să se răcească. Se bea pe parcursul unei zile, în trei reprize, timp de o lună. Tot de ajutor în calmarea durerilor este și tinctura din gheara diavolului, care se administrează de trei ori pe zi, câte 10 picături. În magazinele naturiste există capsule din gheara diavolului. Luați câte o pastilă la două ore, dar nu mai mult de șase pe zi. O altă alternativă directă este unguentul pe bază de gheara diavolului, cu care se ung părțile dureroase de două ori pe zi.
Stimulează pofta de mâncare
În 1989, o comisie din Germania specializată în omologarea plantelor medicinale, a aprobat folosirea plantei în scopul combaterii lipsei apetitului și a dispepsiei și în cel al tratării afecțiunilor degenerative ale aparatului locomotor (schelet, mușchi, articulații). Șapte ani mai târziu, această recunoaștere a proprietăților curative ale plantei a fost reconfirmată și de Cooperativa Științifică Europeană de Fitoterapie (ESCOP). Este cunoscut faptul că principiile amare stimulează papilele gustative, care trimit semnale către stomac că este timpul să producă sucurile gastrice necesare digestiei. Este modul de acțiune clasic al unui aperitiv. Or, rădăcina de gheara diavolului este una dintre cele mai amare plante. ESCOP a mai raportat că studii clinice întinse pe o perioadă de trei ani au demonstrat că rădăcina acestei plante, administrată sub formă de decoct, ar putea atenua intensitatea disconfortului intestinal, trata constipația și diareea, elimina flatulența rezultată din aerofagie sau dispepsie și stimula pofta de mâncare.
Efecte secundare și contraindicații
Cele mai cunoscute efecte secundare ale acestei plante sunt diareea, grețurile, vărsăturile, durerea abdominală, reacțiile cutanate. De asemenea, gheara diavolului poate încetini viteza cu care ficatul metabolizează numite medicamente - antiinflamatoarele nesteroidiene precum ibuprofenul și antifungicele ca ketoconazolul. Planta poate accentua efectele warfarinei, care servește la încetinirea coagulării sângelui. Preparatele pe bază de gheara diavolului nu sunt recomandate copiilor mai mici de 12 ani, femeilor însărcinate, deoarece pot produce contracții uterine, nici celor care alăptează, cercetările în cazul acestora fiind insuficiente, nici persoanelor care suferă de ulcer gastric sau de ulcer de duoden, deoarece stimulează producerea de acid în stomac, și nici celor care urmează să fie supuse unor intervenții chirurgicale, deoarece favorizează hemoragiile. În cazul persoanelor care prezintă calculi biliari, trebuie administrate cu precauție.