de Raluca Grințescu

Cimbrul a căpătat de-a lungul timpului diferite întrebuinţări, în funcţie de regiunea şi de civilizaţia în sânul căreia a înflorit. Grecii antici îl foloseau la prepararea tămâii, pe când românii, la prepararea băuturilor alcoolice şi a brânzei. În epoca medievală era privit ca o plantă dătătoare de vigoare şi curaj, fiind adesea utilizat în scopuri magice.

Antibacterian

Balsamul, gustul şi mai ales calităţile medicinale i-au adus un loc fruntaş printre plantele cu efect curativ. Cimbrul este tradiţional şi în bucătăria românească, fiind un ingredient esenţial, care oferă savoare fripturilor şi altor preparate. Cimbrul conţine ulei esenţial, prezentând calităţi antiseptice, antibacteriene şi antioxidante.

Vă înviorează

Cea dintâi utilizare a fost împotriva bolilor aparatului respirator şi a răcelii. Cimbrul nu este folosit doar pentru a oferi gust, ci el intră şi în alcătuirea săpunurilor, insecticidelor, pastei de dinţi, anumitor produse cosmetice, parfumurilor sau a unguentelor antiseptice. Uleiul de cimbru este utilizat în aromoterapie, pentru a calma durerea şi pentru a îmbunătăţi starea de spirit a pacienţilor.

Cicatrizant perfect

Mai mult decât atât, stimulează buna funcționare a sistemului imunitar şi are rezultate miraculoase înregistrate în tratarea oboselii cronice. Uleiul de cimbru este un bun cicatrizant, fiind folosit cu succes la regenerarea ţesuturilor bolnave sau afectate.

Precauție la alergie!

Înainte de a utiliza uleiul de cimbru în orice formă a sa, aplicaţi câteva picături pe piele. Dacă la scurtă vreme va apărea în acest loc o erupţie, spălaţi cu apă din abundenţă şi renunţaţi să-l mai folosiți, fiindcă sunteţi una dintre persoanele alergice la acest tip de substanţă.

ATENȚIE! Cimbrul nu se recomandă femeilor pe perioada sarcinii, fiindcă poate cauza retenţia placentară.