de Gabriela Niculescu
Poate numele Florin Petrescu nu vă spune multe, dar dacă vă dezvăluim că este vorba despre Axinte de la Vacanţa Mare, cu siguranţă vă vine în minte imaginea copilului tembel, cu multe căciuli îndesate pe cap. A iubit muzica de mic, pasiune pentru care a şi primit câteva bătăi zdravene de la tatăl său, care-l voia contabil, nu lăutar. Cu toate acestea, Axinte a pornit în primul an de liceu la drum cu regretatul Adrian Păunescu şi al său Cenaclu Flacăra, pe scena căruia a prins şi gustul glumelor, ajungând astfel să aibă roluri mici, care l-au condus către grupul Vacanţa Mare. Acum este unul dintre cei mai activi impresari din ţară, luând cu el în spectacole peste 40 de artişti şi trupe din toate genurile muzicale. Fiind în pauză cu actoria, Axinte şi-a adunat piesele pe primul său CD, pe care vi-l oferă dumneavoastră.
„Cu chitara agăţată de gât din clasa a III-a”
În copilărie, Axinte era „un nebun, cu chitara agăţată de gât de prin clasa a III-a”, după cum ne spune el. A muncit la cules de prune o vară întreagă cu cinci lei pe zi, ca să-şi poată cumpăra chitara. „Când m-a văzut tata, mi-a spart-o în cap şi mi-a zis: «Pune mâna pe matematică, să ajungi şi tu contabil, nu un lăutar!»”, îşi aminteşte actorul. Nu a cântat nimeni în familia sa, dar el a avut talent nativ. Asculta Cenaclul Flacăra, îl plăcea mult pe regretatul Adrian Păunescu şi îi urmărea în fiecare joi emisiunea „Valori ale muzicii tinere”. Ca să poată învăţa o melodie, într-o zi scria primul şi al treilea vers, iar joia următoare completa. „Mă mai certa tata: «Treci la muncă, lasă muzica!» Şi acum îi mai zic: «Vezi, ce făceam astăzi dacă eram un amărât de contabil şi îmi mai luau şi 25% din salariu?» «Păi voiam şi eu să ajungi cineva», îmi spune el”.
„Cenaclul e trenul tău, nu-l scăpa!”
Axinte nu a fost uşă de biserică în casa părintească, mai ales că avea doi fraţi mai mari şi anturajul găştilor din sat, drept urmare lua bătăi săptămânale. „De câte ori se întâmpla ceva, pe mine dădeau vina, în capul meu se spărgeau toate oalele, şi bătăile eu le încasam”, îşi aminteşte mezinul familiei Petrescu.
A urmat perioada liceului, intrând cu 9,50 la contabilitate, la Liceul Economic din Târgovişte. „După vreo patru luni a venit Cenaclul Flacăra şi am plecat cu ei în turneu timp de opt luni, uitând de şcoală şi de tot. Când m-am întors aveam 1.500 de absenţe. M-au exmatriculat şi am ajuns la un liceul de sondori. Dar am avut noroc că în acea perioadă era «Cântarea României» şi aveau nevoie de «greieraşi». Am participat, am luat locul I pe ţară şi m-au readus la Liceul Economic cu diplomă. Până la urmă am făcut a IX-a şi a X-a la economic, iar a XI-a şi a XII-a, la sondori. Cu diriginta mă înţelegeam bine, ea mereu îmi spunea referitor la Cenaclul Flacăra: «Du-te, Florine, ăsta e trenul tău, nu-l scăpa!»”, ne spus interpretul lui Axinte.
Promotorul spectacolelor cu manele
După liceu a intrat în armată, cântând la Ansamblul Doina al Armatei. După ce a terminat stagiul militar, în ianuarie ‘89, a început să cânte cu formaţia Generic din Târgovişte, alături de Dan Ciotoi. „A fost o perioadă bună, de vreo trei ani. Atunci chiar a fost un şut în fund, o rampă de lansare, pentru mine. Am devenit impresar, făceam spectacole cu Ion Dolănescu şi, la un moment dat, m-am gândit că ar prinde bine spectacolele cu manele. Am fost primul care a făcut show-uri în ţară cu Adrian Minune, pe care lumea îl ştia de pe casete, dar nu şi după figură. L-am dus prin ţară şi am avut un succes nebun. Adunam câte trei saci de bani - când cânta el se aruncau banii fără număr, fără număr, fără serie, fără număr”, mărturiseşte cu umorul de rigoare.
„M-am însurat din dragoste... pentru acte”
După ce a făcut câteva tururi de ţară, a plecat în Australia. Era la modă febra actelor care-ţi deschideau graniţele fără să te întrebe nimeni nimic. „Atunci plecasem cu Maria Ciobanu, cu Ion Dolănescu, într-un turneu şi am rămas acolo. M-am însurat cu o fată, din dragoste... pentru acte. După vreun an şi jumătate s-a schimbat legea şi nu-ţi mai luai actele în doi ani, ci în cinci. Şi am hotărât să mă întorc în ţară, că mi-era dor şi de pietrele din curte. Acolo am organizat cântări peste tot, nunţi şi evenimente. Am ajuns în ţară în ‘97, şi în ‘99 a murit Semaca (n.r. - membru al grupului Vacanţa Mare) şi m-au sunat băieţii, Radu şi Mugur: «Îţi dăm două zile să te gândeşti. Vrei să mergi cu noi?» Eu, care eram fan înrăit Vacanţa Mare, le-am zis: «De ieri sunt cu voi» şi am plecat cu ei pe litoral. Fiind în locul «mortului», în toamnă le-am spus că am nevoie de un pic de «sticlă», să vadă lumea cine este înlocuitorul lui Semaca. M-am gândit că stăm la tv două-trei luni şi apoi plecăm în ţară. Şi atunci a venit chestia cu Pro TV. Am intrat la Adrian Sârbu, care a zis să facem un episod-pilot de o jumătate de oră, mai era o emisiune cu Arşinel şi Călinescu şi, după ce i-am dat pilotul, a zis că facem doar noi emisiunea o oră. Audienţele erau extraordinare şi am ţinut-o aşa şapte ani. Apoi a fost un mic clinci şi am plecat la Kanal D, unde am stat trei ani. Aveam propuneri de la mai multe televiziuni. Acolo nu am avut audienţe la fel de mari, fiind un post mic, la început de drum. Ne-a părut rău că am plecat din Pro TV, fiind un post cu rating bun”, ne-a povestit „copilul tembel al Sadovei”.
Caravana lui Axinte, o afacere profitabilă
Grupul Vacanţa Mare este acum într-o pauză de criză, dar, după ce lucrurile se vor aşeza, este foarte probabil să-i vedem iar pe sticlă, zvonurile conform cărora grupul s-a destrămat fiind infirmate de Axinte. „Pe Mirela, Frankfurt şi Mitică i-am mai luat pe la spectacole prin ţară. Lui Radu şi lui Mugur nu prea le mai arde. Mugur e şi cu magazinul Muzica, şi cu Pub-ul din Centrul Istoric, îşi lansează acum şi un ziar de umor, «Ţara lui Garcea», în care vom critica alte ziare... Radu e cu vânătoarea şi cu K1 (n.r. - gen sportiv), iar eu, cu nunţile. Fiecare cu hobbyul său. Eu am investit în scene şi aparatură pentru spectacole. Am colaborat cu vreo 300 de primării pentru Zilele Oraşului şi alte evenimente legate de diverse sărbători, iar acum, de când e criză, au rămas vreo 50 de primării, pentru că nu mai sunt bugete alocate pentru spectacole.
Facem tot felul de evenimente cu Caravana lui Axinte. Am vreo 40 de trupe care merg cu noi. Mai sunt şi probleme că avem de luat bani de la primării, vreo 10 miliarde de lei vechi sunt pe drum, mai avem de dat bani unor artişti, alţii ţipă că nu înţeleg situaţia şi asta e”, ne-a spus Florin.
Axinte junior iubeşte fotbalul
Florin e căsătorit cu Carmen din 2002. Se cunoşteau din Târgovişte, din anul 1995, în ‘98 au început o relaţie, iar după patru ani au făcut o nuntă de pomină, cu 800 de invitaţi. Acum au un băieţel, Eduard Florin, care are 3 ani şi 4 luni, un „zăpăcit”, după cum îl alintă tatăl său. „Băieţii seamănă mai mult cu mamele la aspect şi cu taţii la drăcii. Văd că îi place fotbalul, dă bine cu piciorul şi îi mai place să se plimbe cu telegondola la mare de trei-patru ori pe zi. Acum începe grădiniţa, iar Anca Ţurcaşiu îi va fi profesoară la pian. De când a născut Carmen, socrii noştri au stat la noi şi au avut grijă de el. Carmen este mâna mea dreaptă la firmă. Soacră-mea a fost inspector la OPC şi e atentă la curăţenie. Aşa l-a învăţat şi pe el, şi când am fost la un restaurant se apucase să adune scamele de pe jos”, ne-a povestit Axinte.
Drumul către actorie, pavat cu glume
Dacă e să pună muzica şi actoria în balanţă, Florin concluzionează: „Cel mai mare pas din viaţa mea a fost cu Axinte, pentru că de aici mi s-au deschis porţile către oportunităţile afacerii cu firma de evenimente. Îmi plăcea să cânt încă de la Cenaclu, dar tot atunci îmi plăcea foarte mult Puiu Călinescu. Mă duceam mereu să-l văd în spectacole. Şi am început şi eu pe scena de la Cenaclu, între două melodii, mai făceam şi o glumă, o imitaţie de personaj. Am văzut că a prins. Uşor-uşor am început să fac un program umoristic de 30 de minute, şi aşa am ajuns la actorie”, ne-a mărturisit el. Acum se pregăteşte să plece într-un turneu de trei luni cu Adriana Antoni şi cu Irina Loghin, în Australia, America şi Canada, câte o lună în fiecare dintre ele, până în aprilie.
Povestea personajelor din grupul umoristic este una uimitoare. „Făceam un casting, când aveam nevoie de beţivul satului şi de popă. Atunci l-am luat pe Frankfurt şi pe vecinu’ Mitică. Au venit 300 de actori de la toate teatrele, şi noi l-am văzut pe unul, care însoţea un actor venit la casting. Era şi matolit puţin, stătea într-un colţ şi am zis: «Ia uite, mă, ce faţă are ăla!» L-am chemat şi l-am pus să spună «Te sparg, să moară mama!» De atunci a rămas Frankfurt cu noi. S-au supărat ceilalţi care au venit la casting, dar noi aveam nevoie de feţe. Apoi a venit şi vecinu’ Mitică, cu un singur dinte şi cu faţa lui de oltean nenorocit şi la început a fost popă”, ne-a mai povestit Florin.
Certuri importante nu au existat niciodată în grupul Vacanţa Mare. Se mai ciondăneau actorii pe texte uneori. „Radu le scria şi, dacă nu le făceai cum voia el, se mai supăra. Noi ne spuneam părerea cu privire la personaje. Cum am făcut eu cu Axinte. Aveam un vecin la ţară, Nicu a’ lu’ Picuriu, şi-l trimitea mă-sa cu vacile. Cât era vara de călduroasă, el avea câte două-trei căciuli pe cap, era şi bolnav, săracu’, şi se mai uita şi strâmb. Şi aşa m-am gândit să-l fac eu pe Axinte, un fel de Nicu a’ lu’ Picuriu de la mine din sat”, ne-a dezvăluit artistul.
„Când m-a văzut tata cu chitara, mi-a spart-o în cap şi mi-a zis: «Pune mâna pe matematică, să ajungi şi tu contabil, nu un lăutar!»“