- Un artist simplu, cu voce blândă, ce sensibilizează inimile românilor
Ducu Bertzi este un maramureşean aidoma cântecului pe care-l transmite: cald, blând, plăcut. Ducu Bertzi este ceea ce se cheamă un artist complex, care nu are nevoie să cosmetizeze o imagine prefabricată. Îşi pune sufletul în cântec, în palme şi vine în faţa oamenilor simplu şi curat: cu o chitară şi cu vorbe spuse din suflet. Ducu Bertzi are şi o familie-model, în care domneşte armonia. Fiica sa, Maura, se va căsători în această vară, iar Rareş, fiul său, se pregăteşte de Bacalaureat.
Teodora Bertzi, soţia artistului, s-a implicat în viaţa politică, fiind membru PNL. La alegerile locale din 1 iunie, ea a candidat pentru Primăria Sectorului 3, obţinând poziţia a III-a după Liviu Negoiţă. Drept urmare, doamna Bertzi are toate şansele să obţină un post de consilier. Ducu, în schimb, colindă ţara din Ardeal până în Moldova, pentru a bucura sufletele oamenilor. Pentru a afla mai multe din viaţa îndrăgitului interpret de muzică folk, citiţi interviul ce urmează.
„Tinerii duc folkul mai departe”
- Când s-o împărţit norocul, cât v-a făcut Dumnezeu parte? - Eu cred că mi-a dat şi mie destul şi-I mulţumesc Celui de Sus pentru dăruirea asta, fiindcă îţi trebuie noroc în viaţă. Cu toţii avem nevoie de el. - Câţi spectatori mai adună în zilele noastre un spectacol de folk? Mai sunt tinerii aplecaţi spre acest gen de muzică? - Da, sunt. Şi să vă mai spun ceva: noi ne-am mai fi dezumflat între timp, dar în anul ce a trecut au fost cam 20 de festivaluri de gen, şi asta datorită faptului că în primul rând cel care vine la spectacole este publicul tânăr.
Poate că aceia mai în vârstă mai au alte treburi, s-au mai plictisit, dar tinerii umplu sălile de spectacol, ei duc folkul mai departe. Foarte multe festivaluri sunt organizate de studenţi. Deci este clar că încă mai este nevoie de muzică folk. - Care credeţi că a fost şansa dumneavoastră? - Mai întâi este şansa de a mă fi născut în Maramureş, pentru că acolo am învăţat foarte multe lucruri legate de muzică, apoi norocul de a cânta pe scena Casei de Cultură a Studenţilor din Bucureşti şi mediul foarte, foarte bun în care m-am desfăşurat, apoi întâlnirea cu poetul Adrian Păunescu şi Cenaclul Flacăra.
„N-am mai avut concediu din 2002”
- Majoritatea pieselor dumneavoastră au devenit ulterior hituri. Care este secretul ca aceste cântece ale dumneavoastră să ajungă la inima publicului? - Păi, în general, eu am scris mult mai multe piese decât cele pe care le-am fixat pe albume şi am fost excesiv de pretenţios cu cântecele mele. Nu am vrut să iasă orice pe piaţă şi de aceea toate melodiile care au ieşit au fost foarte îndrăgite de spectatori. - Ce face diferenţa dintre un cântec bun şi unul de succes?
- Un cântec bun poate să-ţi placă pentru moment şi să-l asculţi cu bucurie, dar un cântec de succes îţi lasă o amprentă în suflet. Poate nu tot textul, dar e un refren acolo pe care îl repeţi şi la care revii de fiecare dată. - Puteţi alege o piesă reprezentativă pentru cariera dumneavoastră? - „Floare de colţ”. - A venit vara. Cu ce se ocupă Ducu Bertzi în această perioadă? - Am foarte multe spectacole. De o săptămână am spectacole în Ardeal. Eu în concediu n-am mai fost din 2002! Dacă nu plec din ţară fără chitară, atunci nu pot să spun că am concediu. Şi la mare dacă merg două, trei zile, şi zic că mă odihnesc, tot îmi găsesc de cântat.
„Fiica mea va avea nunta în luna iulie”
- Soţia dumneavoastră a ales să candideze la Primăria Sectorului 3. Aţi susţinut-o în campanie? - I-am admirat în primul rând curajul. Cutezanţa că a fost contracandidata lui Liviu Negoiţă, care era declarat deja favorit, apoi îndrăzneala, fiindcă este femeie, iar reprezentantele sexului „slab” sunt încă privite cu suspiciune în politică şi nu înţeleg de ce. Femeile sunt în mod sigur mult mai echilibrate decât bărbaţii, iar noi avem nevoie de echilibru în politică. - Ce fac copiii dumneavoastră? - Fiica mea, Maura, se căsătoreşte. În luna iulie va avea nunta, iar Rareş va da bacalaureatul, fiindcă termină liceul.
Aşa că vara asta sunt ocupat până peste cap. - Care dintre ei vă calcă pe urme? Face vreunul muzică? - Rareş, fiul meu, este legat, dacă nu de muzică, măcar de scenă. - Dacă aţi lua-o de la început, aţi face acelaşi lucru? - Dacă aş lua-o de la început, m-aş face popă. Bunicul meu îmi spunea deseori că am voce frumoasă, de preot. Nu, sigur că glumesc. Aş vrea să fiu tot artist, să fiu în mijlocul oamenilor, să le umplu sufletul cu cântecul meu. - Este importantă imaginea pentru un artist? - Este foarte importantă! Dar nu imaginea cea încărcată de butaforii, cea cosmetizată.
Eu nu am încercat niciodată să par altfel decât sunt. Cred că oamenii trebuie să te cunoască aşa cum eşti. - Spuneţi-mi un crez care vă reprezintă. - În primul rând, toată viaţa mea artistică m-am ghidat după faptul că nu pot păcăli publicul spectator. Îi dăruiesc tot ce pot pe scenă şi sper că s-a văzut acest lucru.
Ana-Maria Gomboş
„Eu nu am încercat niciodată să par altfel decât sunt. Cred că oamenii trebuie să te cunoască aşa cum eşti”
